Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru fal╚Öifica

falsifica vt [At: MAIORESCU, CR. II, 245 / V: (pop) ~l╚Öi~ / Pzi: falsific / E: fr falsifier, lat falsificare] 1 A confec╚Ťiona un lucru asem─ân─âtor cu altul, cu scopul de a ├«n╚Öela Si: a contraface, a pl─âsmui. 2 (Jur; spc) A comite un fals (18). 3 A prezenta altfel dec├ót este ├«n realitate Si: a altera (9), a deforma, a denatura.
falșifica vt vz falsifica
FALSIFIC├ü, fals├şfic, vb. I. Tranz. 1. A alc─âtui, a confec╚Ťiona un lucru asem─ân─âtor cu altul, cu scopul de a ├«n╚Öela; a pl─âsmui; a contraface. ÔÖŽ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel dec├ót este ├«n realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) fal╚Öific├í vb. I] ÔÇô Din fr. falsifier, lat. falsificare.
FAL╚śIFIC├ü vb. I v. falsifica.
FALSIFIC├ü, fals├şfic, vb. I. Tranz. 1. A alc─âtui, a confec╚Ťiona un lucru asem─ân─âtor cu altul, cu scopul de a ├«n╚Öela; a pl─âsmui; a contraface. ÔÖŽ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel dec├ót este ├«n realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) fal╚Öific├í vb. I] ÔÇô Din fr. falsifier, lat. falsificare.
FAL╚śIFIC├ü vb. I v. falsifica.
FALSIFIC├ü, fals├şfic, vb. I. Tranz. 1. A alc─âtui, a confec╚Ťiona un lucru asem─ân─âtor cu altul, cu scopul de a ├«n╚Öela; a pl─âsmui, a contraface, a plastografia. Pentru ce ai falsificat dosarul?... ÔÇô N-am falsificat nimic. BARANGA, I. 215. 2. A prezenta altfel dec├«t este de fapt; a denatura. Presa timpului a c─âutat ├«n toate chipurile s─â bagatelizeze opera dramatic─â a lui Caragiale, s─â-i falsifice adev─ârata-i ╚Öi ad├«nca-i semnifica╚Ťie. V. ROM. ianuarie 1952, 225. ÔÇô Variant─â: fal╚Öific├í vb. I.
FAL╚śIFIC├ü vb. I v. falsifica.
falsific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 fals├şfic─â
falsific├í vb., ind. prez. 1 sg. fals├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. fals├şfic─â
FALSIFICÁ vb. 1. v. contraface. 2. (fam. și peior.) v. plastografia. 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. v. denatura.
FALSIFIC├ü vb. I. tr. 1. A face un lucru s─â semene cu altul cu inten╚Ťia de a ├«n╚Öela; a contraface. 2. A prezenta altfel dec├ót este; a denatura. [P.i. fals├şfic, 3,6 -ic─â, var. fal╚Öifica vb. I. / < it. falsificare, fr. falsifier, cf. lat. falsus ÔÇô fals, facere ÔÇô a face].
FAL╚śIFIC├ü vb. I. v. falsifica.
FALSIFIC├ü vb. tr. 1. a face un lucru s─â semene cu altul, cu inten╚Ťia de a ├«n╚Öela; a contraface. 2. a denatura. (< fr. falsifier, lat. falsificare)
A FALSIFIC├ü fals├şfic tranz. 1) (adev─âruri, obiecte etc.) A face s─â fie fals (printr-o denaturare inten╚Ťionat─â). 2) A imita ├«n scop de fraud─â; a contraface. ~ o isc─âlitur─â. /<fr. falsifier, lat. falsificare
falsific├á v. 1. a contraface sau imita ceva cu inten╚Ťiunea de a ├«n╚Öela: a falsifica un contract; 2. a altera prin amestecare: a falsifica vinul.
*fals├şfic, a -├í v. tr. (lat. falsifico, -├íre, construit ca ╚Öi codific). Fac fals, alterez ca s─â ├«n╚Öel: a falsifica un act, o monet─â, o b─âutur─â; ├«m─ş falsific vorba. ÔÇô Gre╚Öit fal╚Ö├şfic.
FALSIFICA vb. 1. a contraface, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (A ~ băutura.) 2. (fam. și peior.) a plastografia. (I-a ~ semnătura.) 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

Falșifica dex online | sinonim

Falșifica definitie

Intrare: falsifica
falșifica verb grupa I conjugarea I
falsifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: falșifica
falșifica