Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru fal╚Ö

fals, ~─â [At: MAIORESCU, CR. I, 279 / V: (├«nv) fal╚Ö, fal╚Ö─â (S ╚Öi: fal╚Öe) / Pl: ~l╚Öi, ~e a, ~uri sn / E: it falso, lat falsus] 1 a Care este contrar adev─ârului, realit─â╚Ťii Si: neadev─ârat. 2 a Care este contrar exactit─â╚Ťii Si: eronat, gre╚Öit, incorect, inexact. 3 a (D. judec─â╚Ťi, argumenta╚Ťii etc.) Ne├«ntemeiat. 4 a (D. afirma╚Ťii, m─ârturii etc.) Care denatureaz─â adev─ârul pentru a ├«n╚Öela Si: mincinos, (pop) str├ómb. 5 a Care nu este autentic Si: contraf─âcut, falsificat2 (1). 6 a Care nu este natural Si: artificial (3). 7 a A c─ârui aparen╚Ť─â este ├«n╚Öel─âtoare. 8 a Care nu este justificat, ├«n anumite condi╚Ťii. 9 a Care prezint─â o anumit─â asem─ânare cu obiectul desemnat, far─â a avea caracteristicile esen╚Ťiale ale acestuia. 10-11 a (├Äs) U╚Ö─â (sau fereastr─â) ~─â U╚Ö─â (sau fereastr─â) aparent─â, care nu poate fi folosit─â, fiind conceput─â doar pentru simetrie. 12 a (Atm; ├«s) Coaste ~e Primele trei coaste din cele cinci care nu sunt articulate direct de stern. 13 a (Med; ├«s) Membrane ~e Membrane care se formeaz─â ├«n g├ót la difterie. 14 a (D. oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Ipocrit. 15 a (D. sunete, voce etc.) Care nu este confonn exigen╚Ťelor armoniei muzicale Si: distonant. 16 a (├Änv; ├«s) Vers ~ Vers care nu respect─â m─âsura sau ritmul. 17 a Care deviaz─â de la direc╚Ťia sau destina╚Ťia normal─â, dorit─â. 18 sn (Jur) Infrac╚Ťiune s─âv├ór╚Öit─â prin alterarea adev─ârului ├«ntr-un act scris, prin adaosuri sau ╚Öters─âturi, prin imitarea semn─âturii, denaturarea con╚Ťinutului, substituire de persoane etc. 19 sn Document falsificat. 20 sn (Jur; ├«e) A se ├«nscrie ├«n ~ A ataca un act ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei ca neautentic. 21 sn (├«ae) A contesta formal valabilitatea unei declara╚Ťii. 22 sn Obiect de art─â contraf─âcut Si: copie1 (2), imita╚Ťie. 23 av ├Än mod gre╚Öit. 24 av Nefiresc. 25 av ├Än mod ipocrit. 26 av (Muz) ├Än mod distonant.
falș, ~ă a, av, sn vz fals
FALS, -─é, (I) fal╚Öi, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adev─ârului; mincinos, ne├«ntemeiat; care are numai aparen╚Ťa adev─ârului, autenticit─â╚Ťii; imitat, artificial. ÔŚŐ (Anat.) Coast─â fals─â = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul c─âruia se articuleaz─â coastele pe stern. U╚Ö─â (sau fereastr─â) fals─â = u╚Ö─â (sau fereastr─â) aparent─â, care nu poate fi folosit─â, f─âcut─â numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Pref─âcut, f─â╚Ťarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intona╚Ťie; distonant. ÔŚŐ (Adverbial) C├ónt─â fals. II. S. n. (Jur.) Infrac╚Ťiune s─âv├ór╚Öit─â prin alterarea adev─ârului ├«ntr-un act scris, prin adaosuri sau ╚Öters─âturi f─âcute cu rea-credin╚Ť─â, prin imitarea semn─âturii, denaturarea con╚Ťinutului, substituire de persoane etc. ÔŚŐ Expr. A se ├«nscrie ├«n fals = a ataca un act ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei ca neautentic, contraf─âcut: a contesta formal valabilitatea unei declara╚Ťii. [Var.: (I) fal╚Ö, -─â adj.] ÔÇô Din lat. falsus, it. falso.
FAL╚ś, -─é adj. v. fals.
FAL╚ś, -─é adj. v. fals.
FALS2, -─é, fal╚Öi, -se, adj. 1. Contrar adev─ârului (v. mincinos, pl─âsmuit, ne├«ntemeiat); care are numai aparen╚Ťa adev─ârului (v. neautentic, imitat, artificial). Nu exist─â iluzie mai fals─â ╚Öi mai d─âun─âtoare dec├«t aceea c─â autocritica ar sc─âdea prestigiul conduc─âtorilor, c─â nu e de demnitatea lor s─â recunoasc─â lipsurile ╚Öi gre╚Öelile din activitatea lor. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2799. O imagine fals─â, ╚Ötears─â, inofensiv─â a du╚Ömanului este demobilizatoare. V. ROM. mai 1953, 215. [├Änainte de 23 August] suferin╚Ťa noastr─â a fost sporit─â de falsa cultur─â, de aparen╚Ťa de cultur─â a clasei noastre conduc─âtoare. SADOVEANU, C. 15. Niciodat─â n-am citit ceva mai fals ╚Öi mai neomenesc spus ├«n fraze mai ├«ngrijite ╚Öi mai armonioase. VLAHU╚Ü─é, O. A. 459. ÔŚŐ Coast─â fals─â = fiecare din cele cinci coaste inferioare care nu ajung p├«n─â la stern. U╚Ö─â fals─â, fereastr─â fals─â = u╚Ö─â, fereastr─â zidit─â, f─âcut─â numai pentru simetrie. Cheie fals─â = cheie potrivit─â de care se serve╚Öte o persoan─â (de obicei cu inten╚Ťii rele) spre a deschide broasca unei u╚Öi str─âine; ╚Öperaclu. Dantur─â fals─â v. dantur─â. ÔŚŐ Expr. Fals─â aparen╚Ť─â = ├«nf─â╚Ťi╚Öare ├«n╚Öel─âtoare. 2. Pref─âcut, f─â╚Ťarnic, ipocrit. Falsa lui modestie nu-i poate ascunde orgoliul. Ôľş Avea pe buze un z├«mbet fals. V. ROM. noiembrie 1953, 244. Pronun╚Ť─â o fraz─â r─âmas─â celebr─â ├«n r├«ndurile marinei: ┬źCe sincer e poporul, ce fal╚Öi s├«nt amiralii!┬╗ BART, E. 199. I se p─ârea fals─â toat─â bucuria ╚Öi expansiunea omului acestuia. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 71. ÔŚŐ (Adverbial) Oamenii s-au purtat fals cu noi. Nu ne-au spus nimic ╚Öi au p─âstrat secret. SADOVEANU, P. M. 288. 3. (Muz.) Care sun─â contrar legilor armoniei. Ochii b─âtr├«nului nu mai z─âresc notele; uneori m├«na tremur─â ╚Öi atunci de pe coardele vioarei scap─âr─â acorduri false. DEMETRESCU, O. 142. ÔŚŐ (Adverbial; ├«n expr.) A c├«nta fals = a nu emite sunetele unei melodii la ├«n─âl╚Ťimea just─â. ÔÇô Variant─â: fal╚Ö, -─â (SADOVEANU, Z. C. 249, CAMIL PETRESCU, T. II 185, EMINESCU, N. 35) adj.
FAL╚ś, -─é adj. v. fals2.
FAL╚ś, -─é adj. v. fals.
fals a. 1. contrar adev─ârului: ╚Ötire fals─â; 2. ne├«ntemeiat: judecat─â fals─â; 3. discordant: not─â fals─â; 4. mincinos: martur fals; 5. imitat: diamant fals; 6. pref─âcut: om fals. ÔĽĹ n. 1. ceeace-i fals: a discerne falsul de adev─âr; 2. imitarea unei semn─âturi, alterarea unui act: a comite un fals. ÔĽĹ adv. ├«n contra adev─ârului: a jura fals.
fal╚Ö a. fals [Nem╚Ť. FALSCH].
*fals, -─â adj. (lat. falsus, d. f├íllere, a ├«n╚Öela; it. falso, fr. faux. V. faliment). Inexact, mincinos, gre╚Öit, neadev─ârat: calcul, drum fals; informa╚Ťiune, greutate fals─â. Pref─âcut, perfid: r├«s, amic fals; vorbe false. F─âr─â motiv, f─âr─â teme─ş: fric─â fals─â. Van, iluzori┼ş: speran╚Ť─â fals─â. Artificial: diamant fals. Falsificat, imitat, contraf─âcut, calp: monet─â, unt fals. Discordant: voce fals─â. Aparent, ireal: fericire fals─â. Inexact: greutate fals─â, calcul fals. Nume fals, nume schimbat, pse┼şdonim. S. n., pl. ur─ş. Falsitate, lucru fals: a distinge falsu de adev─ârat. Falsificarea (imitarea) unu─ş act, une─ş semnatur─ş: a comite un fals ├«n acte publice. A te ├«nscrie ├«n fals, 1) a nega, 2) a denun╚Ťa ca fals. Adv. ├Än mod fals: a r├«de fals. ÔÇô Gre╚Öit fal╚Ö, care e rus. fal─ş┼í, minc─şun─â, germ. falsch, fals.

Falș dex online | sinonim

Falș definitie