fairplay definitie

9 definiții pentru fairplay

fairplay [At: DEX / P: fer-plei / E: eg fairplay] 1 sn Acceptare loială a regulilor (în sport, afaceri etc.). 2 a Corect (1).
FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl.
FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl.
fairplay (angl.) [pron. férplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul
FÁIRPLAY s. v. sportivitate.
FAIR-PLAY s.n. (Liv.) Acceptare și respectare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). [Pron. fer-pléi. / < engl. fair-play].
FAIRPLAY [FÉR-PLEI] s. n. acceptare loială a regulilor (într-un sport, în afaceri), joc cinstit. (< engl. fair-play)
FAIRPLAY [pr.: férplei] n. și adjectival Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). Comportare ~. /Cuv. engl.
fair-play s. (anglicism) Acceptare loială a regulilor (într-un sport) ◊ „În marele fotbalist eu nu văd doar fenta vrăjită a lui S. M., vigoarea și fair-play-ul lui H., perspicacitatea și elanul lui B.C.” I.B. 12 IV 74 p. 3. ◊ „Rugbi și fair-play la Timișoara.” Sc. 29 IV 74 p. 3. ◊ „N. V., un tânăr ciclist, nu lipsit de valoare, este, din păcate, certat cu fair-play-ul.” I.B. 30 IV 74 p. 3 [pron. feăr-pléi] (din engl. fair-play; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 29, Th. Hristea în LR 3/73 p. 186187, cu atestări din 1969, L. Seche în LR 2/75 p. 176; DEX, DN3)

fairplay dex

Intrare: fairplay
fairplay 2 (numai) singular substantiv neutru
  • pronunție: férplei
fairplay 1 - substantiv neutru (numai) singular
fair-play (numai) singular substantiv neutru
  • pronunție: férplei