fain definitie

15 definiții pentru fain

fain, ~ă [At: MOLNAR, ap. JAHRESBER. X, 185 / Pl: ~i, ~e / E: ger fein] 1 a (Fam) De foarte bună calitate. 2-3 (Fam) a, av Frumos (1, 12). 4 a (Reg) Distins. 5 a (Reg) Elegant. 6 a (Reg) Neted. 7-9 av (Fam) Bine (1, 14, 30).
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein.
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein.
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Obișnuit în Transilv.; în restul țării mai ales ironic) Frumos, distins, ales, minunat. Dar și pîndarii tăi, faini bărbați, n-am ce zice! REBREANU, R. I 86.
fáin, -ă adj., adv. (pop; fam., iron.) 1 adj. Fin; foarte bun. O mâncare faină. ♦ Ales, minunat, de calitate. Dar și pândarii tăi, faini bărbați, n-am ce zice! (REBR.) 2 adj. Distins, elegant. Și-a cumpărat o rochie faină. 3 adv. Foarte bine, foarte frumos. Vorbește fain. • pl. -i, -e. /<germ. fein.
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
fáin adj. m., pl. fáini; f. sg. fáină, pl. fáine
FAIN, -Ă adj. Fin, foarte bun. ♦ Ales, minunat. [< germ. fein].
FAIN, -Ă adj. (fam.) fin, foarte bun. ◊ ales, minunat. (< germ. fein)
fáin (fáină), adj. – Fin, distins, prețios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt.
FAIN ~ă ( ~i, ~e) fam. Care are calități deosebite; foarte bun. /<germ. fein
fain a. fam. 1. de cea mai bună calitate: vin fain; 2. frumos și bine făcut: stofă faină; 3. fig. fin: faină idee CAR. [Nemț. FEIN].
faĭn, -ă adj. (germ. fein, pol. fejn, rut. fáĭnniĭ. V. fin). Fam. Fin, de calitate superioară: om, vin faĭn; haĭne faĭne. Excelent: afacere faĭnă. Adv. A lucra faĭn.
fáin, -ă, faini, -e, adj. – (reg.) Frumos, minunat: „Este-o floare faină, fără nume, / O floare mândră și aleasă” (Ștețco, 1990: 6). – Din germ. fein „delicat, distins” (Borcea, Tiktin, DA, Galdi, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
fáin, -ă, adj. – Frumos, minunat: „Este-o floare faină, fără nume, / O floare mândră și aleasă” (Ștețco 1990: 6). – Din germ. fein „delicat, distins”.

fain dex

Intrare: fain
fain adjectiv