faianța definitie

2 intrări

23 definiții pentru faianța

faianța vt [At: DEX / P: fa-ian~ / Pzi: ~țez / E: faianță] A acoperi cu plăci de faianță.
faianță sf [At: IORGA, L. II, 20 / V: ~ien~ / Pl: ~țe / E: fr faïence, it faenza] 1 Produs ceramic acoperit cu smalț, asemănător porțelanului, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. 2 (Lpl) Varietăți de faianță (1). 3 Obiect de olărie din faianță (1).
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.
FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza.
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.
FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa alba, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc.; (la pl.) varietăți din produsul descris mai sus. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza.
FAIÁNȚĂ s. f. Produs ceramic poros, lustruit sau smălțuit, care imită porțelanul și se folosește la fabricarea unor obiecte casnice, de laborator, sanitare etc. Toate camerele au alături cîte o cabină de baie cu peceți de faianță. BART, S. M. 41.
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faiánță s. f., g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe
faianțá vb. (sil. fa-ian-), ind. prez. 1 sg. faianțéz, 3 sg. și pl. faianțeáză
faiánță s. f. (sil. fa-ian-), g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe
FAIÁNȚĂ s. (livr.) majolică, (înv.) cinie.
FAIANȚÁ vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianța].
FAIÁNȚĂ s.f. Ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. [Gen. -ței. / < fr. faience, cf. it. Faenza – oraș în Italia].
FAIANȚÁ vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță)
FAIÁNȚĂ s. f. ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. (< fr. faïence, it. faenza)
A FAIANȚÁ ~éz tranz. (elemente de construcție) A acoperi cu plăci de faianță. [Sil. fa-ian-] /Din faianță
FAIÁNȚĂ ~e f. 1) Produs ceramic poros, emailat, din care sunt confecționate obiecte de uz casnic. 2) Plăci mici (și smălțuite) din ceramică, care se fixează pe pereți. A pune ~ în baie. [G.-D. faianței; Sil. fa-ian-] /<fr. faïence, it. faenza
faianță f. olărie lustruită sau smălțuită, intermediară între olăria ordinară de pământ și între porțelan.
*faĭánță f., pl. e (fr. fayence și faïence, d. Faenza, oraș în Italia, unde se fabricaŭ în ainte vasele de faĭanță). Lut de făcut vase de bucătărie și p. alte uzurĭ domestice. (Faĭanța e opacă, de o calitate maĭ bună de cît lutu ordinar, dar inferioară porțelanuluĭ). V. maĭolică.
FAIANȚĂ s. (livr.) majolică, (înv.) cinie.
a da cu mucii de faianță expr. (adol.) a se masturba.
a pune faianță expr. (adol.) a se masturba.

faianța dex

Intrare: faianță
faianță substantiv feminin
  • silabisire: fa-ian-
Intrare: faianța
faianța verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: fa-ian-