Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru fagocit

fago- [At: DN3 / E: fr phago-] Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia: 1 A m├ónca. 2 A absorbi.
fagocit sn [At: CADE / V: ~─â sf / Pl: ~e / E: phagocyte] (Blg) Celul─â sangvin─â care ap─âr─â un organism animal de infec╚Ťie, diger├ónd elementele str─âine p─âtrunse ├«n el.
FAGOC├ŹT, fagocite, s. n. Celul─â sangvin─â a organismelor animale care ap─âr─â organismul de infec╚Ťie, diger├ónd elementele str─âine p─âtrunse ├«n el. [Pl. ╚Öi: (m.) fagoci╚Ťi] ÔÇô Din fr. phagocyte.
FAGOC├ŹT, fagocite, s. n. Celul─â sangvin─â a organismelor animale care ap─âr─â organismul de infec╚Ťie, diger├ónd elementele str─âine p─âtrunse ├«n el. [Pl. ╚Öi: (m.) fagoci╚Ťi] ÔÇô Din fr. phagocyte.
FAGOC├ŹT, fagocite, s. n. Celul─â care ap─âr─â organismul de infec╚Ťii, fiind capabil─â s─â digere bacteriile ╚Öi alte corpuri str─âine.
fagoc├şt s.n. 1 (med.) Celul─â sangvin─â (globul─â alb─â) fix─â sau mobil─â, care posed─â proprietatea de fagocitoz─â, ap─âr├ónd organismul de infec╚Ťie. 2 (bot.) Celul─â cu nucleu lobat, situat─â ├«n r─âd─âcin─â, care diger─â filamentele anumitor ciuperci. ÔÇó pl. -e, (├«nv.) m. -╚Ťi. / <fr. phagocyte; cf. gr. ¤ć╬▒╬│╬Á─ę╬Ż ÔÇ×a m├óncaÔÇŁ, ╬║¤Ź¤ä╬┐¤é ÔÇ×cavitate; recipientÔÇŁ.
fagoc├şt s. n. pl. fagoc├şte
fagoc├şt s. n., pl. fagoc├şte
FAGOC├ŹT s.n. Celul─â care poate absorbi bacterii ╚Öi alte corpuri str─âine ├«n organism. [< fr. phagocyte, cf. gr. phagein ÔÇô a m├ónca, kytos ÔÇô celul─â].
FAGOC├ŹT s. n. celul─â sangvin─â care absoarbe bacterii ╚Öi alte corpuri str─âine. (< fr. phagocyte)
FAGOC├ŹT ~e n. Celul─â sangvin─â a organismului care ├«l ap─âr─â de infec╚Ťii, diger├ónd bacteriile din el. /<fr. phagocyte
FAGO- ÔÇ×ingestie, absorbire, consumareÔÇŁ. ÔŚŐ gr. phago, ein ÔÇ×a m├«ncaÔÇŁ > fr. phago-, germ. id., engl. id., it. fago- > rom. fago-. Ôľí ~cit (v. -cit), s. n., celul─â sanguin─â care are proprietatea de a distruge microorganismele patogene din organism; ~citoliz─â (v. cito-, v. -liz─â), s. f., proces de distrugere a fagocitelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de a ├«nghi╚Ťi alimente; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid pentru ingerarea de alimente; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare cantitativ─â a bacteriofagilor din mediul ├«nconjur─âtor; ~terapie (v. -terapie), s. f., 1. Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. 2. Utilizare a regimului alimentar ├«n scop terapeutic; ~trof (v. -trof), adj., care se hr─âne╚Öte cu alimente solide; sin. fagotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., fagotrof*; ~zom (v. -zom), s. m., particul─â citoplasmatic─â ingerat─â care urmeaz─â s─â fuzioneze cu un lizozom.

Fagocit dex online | sinonim

Fagocit definitie

Intrare: fagocit (pl. -╚Ťi)
fagocit pl. -╚Ťi
Intrare: fagocit (pl. -e)
fagocit pl. -e substantiv neutru