Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

49 defini╚Ťii pentru fag

-fag3 [At: DN3 / E: fr -phage] Element secund de compunere savant─â, cu semnifica╚Ťia ÔÇ×m├ónc─âtorÔÇŁ.
fag2 sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 134 / Pl fagi / E: ml favus, -um] (Înv) Fagure.
fag1 sm [At: (a. 1794) URICARIUL IV, 44/17 / Pl: fagi / E: ml fagus] 1 Copac ├«nalt cu scoar╚Ťa neted─â, alburie sau cenu╚Öie, cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase ╚Öi cu peri╚Öori pe margine (Fagus silvatica). 2 (Pop; ├«e) Cap de ~ Om prost.
fago- [At: DN3 / E: fr phago-] Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia: 1 A m├ónca. 2 A absorbi.
fagure sm [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~gor, -gur / Pl: ~ri / E: ml *favulus] 1 Strat de ceară fonnat din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. 2 (Ape; îs) ~ cu clocitură Fagure (1) cu larve, înainte de căpăcit. 3 (Ape; îs) ~ mlecit Fagure (1) cu larve putrezite. 4 (Ape; îs) ~ cu plămadă Fagure (1) cu ouă și cu puiet de albine. 5 (Ape; îs) ~ puios Fagure (1) cu pui sau larve. 6 (Ape; îs) ~ de puiet Fagure (1) pregătit pentru pui.
FAG, fagi, s. m. Arbore ├«nalt cu coaja neted─â, alburie sau cenu╚Öie ╚Öi cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu peri╚Öori fini pe margini (Fagus silvatica). ÔÇô Lat. fagus.
FÁGUR s. m. v. fagure.
F├üGURE, f├íguri, s. m. Strat de cear─â format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucr─âtoare, ├«n stup, pentru a-╚Öi depune mierea ╚Öi ou─âle. [Var.: f├ígur s. m.] ÔÇô Lat. *favulus.
FAG, fagi, s. m. Copac ├«nalt cu coaja neted─â, alburie sau cenu╚Öie ╚Öi cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu peri╚Öori fini pe margini (Fagus silvatica). ÔÇô Lat. fagus.
FÁGUR s. m. v. fagure.
F├üGURE, faguri, s. m. Strat de cear─â format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucr─âtoare, ├«n stup, pentru a-╚Öi depune mierea ╚Öi ou─âle. [Var.: f├ígur s. m.] ÔÇô Din lat. *favulus.
FAG1, fagi, s. m. Copac mare, cu coaj─â neted─â alburie sau cenu╚Öie ╚Öi cu lemn tare, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea mobilelor sau ca lemn de foc (Fagus silvatica). La dreapta ╚Öi la st├«nga se ├«n─âl╚Ťau fagi uria╚Öi care deasupra ├«╚Öi ├«mpreunau cununile. SADOVEANU, N. P. 22. ├Äntre fagi, departe, cioc─ânitul t─âietorilor se aude ritmic ca un neobosit r─âsuflet al codrului. C. PETRESCU, S. 141. Peste fagi cu v├«rfuri sure A c─âzut amurgul rece. TOP├ÄRCEANU, B. 39. ÔŚŐ (Cu sens colectiv) T├«nguiosul bucium sun─â... Pe c├«nd iese dulcea lun─â Dintr-o rari╚Öte de fag. EMINESCU, O. I 209. ÔÖŽ Esen╚Ťa lemnului descris mai sus. ├Äncet se cutremur copacii de fag. EMINESCU, O. IV 156.
FAG2 s. m. v. fagure.
FÁGUR s. m. v. fagure.
F├üGURE, faguri, s. m. Perete de cear─â cu celule hexagonale f─âcut de albine ├«n stup pentru a-╚Öi depune mierea sau ou─âle. Bunicul Matei r─âsare, cu custura ├«n dreapta ╚Öi c-o bucat─â de fagure ├«ntre trei degete ale m├«nii st├«ngi. SADOVEANU, O. IV 290. Un p─âdurar... un om de treab─â, ne-a desf─âcut doi faguri ╚Öi o feti╚Ť─â b─âlan─â ne-a dat s─â bem ap─â rece ├«ntr-un pahar brumat. C. PETRESCU, ├Ä. II 4. ÔŚŐ (├Än compara╚Ťii ╚Öi metafore) Adev─ârat c─â fagure de miere s├«nt cuvintele bune ╚Öi dulcea╚Ťa lor e t─âm─âduirea sufletelor. SADOVEANU, F. J. 354. V─âd poe╚Ťi ce-au scris o limb─â ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. ÔÇô Variante: f├ígur (TOMA, C. V. 79, ALRCSANDRI, P. III 274), (rar) fag (ALECSANDRI, P. I 94, id. o. 103) s. m.
fag2 s.m. (bot.) Arbore din familia fagaceelor, ├«nalt p├ón─â la 15-30 m, cu scoar╚Ťa neted─â, alburie sau cenu╚Öie, cu frunzele ovale sau eliptice, netede, lucioase ╚Öi cu fructele achene, al c─ârui lemn tare este folosit ├«n industria de mobil─â, de celuloz─â, pentru traverse de cale ferat─â sau drept combustibil (Fagus silvatica). ÔŚŐ S├ómbure de fag v. s├ómbure. V─âc─âlie de fag v. v─âc─âlie. ÔŚŐ Expr. (pop.) Cap de fag = om prost. ÔÇó pl. fagi. /lat. fagus.
f├ígure s.m. Strat de cear─â, format din celule mici, verticale, hexagonale, produs ├«n stup, din secre╚Ťia glandelor cerifere ale albinelor lucr─âtoare, care serve╚Öte ca ad─âpost pentru ou─â, miere, polen. ÔŚŐ Fagure cu clocitur─â = fagure cu larve, ├«nainte de c─âp─âcit. Fagure cu pl─âmad─â (sau puios) = fagure cu ou─â, cu larve ╚Öi cu puiet de albine. Fagure mlecit = fagure cu larve putrezite. Fagure de puiet = fagure preg─âtit pentru depunerea ou─âlor. ÔŚŐ Expr. A fi cu limba (fagure) de miere v. limb─â. ÔŚŐ Compar. V─âd poe╚Ťi ce-au scris o limb─â ca un fagure de miere (EMIN.). ÔÇó pl. -i. ╚Öi f├ígur, (pop.) fagor s.m. /lat. *fav┼şlus.
fag s. m., pl. fagi
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fag adj. m., pl. fagi
fágure s.m., art. fágurele; pl. fáguri
FÁGURE s. (înv. și reg.) strede. (Un ~ cu miere.)
-FAG Element secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×m├ónc─âtorÔÇŁ, ÔÇ×consumatorÔÇŁ. [< fr. -phage, it. -fago].
-FAG├ŹE Element secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×m├óncareÔÇŁ, ÔÇ×consumareÔÇŁ. [< fr. -phagie, it. -fagia].
FAGO- Element prim de compunere savant─â cu sensul ÔÇ×a absorbiÔÇŁ, ÔÇ×a m├óncaÔÇŁ, ÔÇ×a consumaÔÇŁ. [< fr. phago-, it. fago-, cf. gr. phagein].
FAG1 s. m. (biol.) bacteriofag. (< fr. phage)
-FAG├ŹE elem. fag2(o)-.
FAG2(O)-, -F├üG, -FAG├ŹE elem. ÔÇ×m├óncare, nutri╚Ťie, ingestieÔÇŁ. (< fr. phag/o/-, -phage, -phagie, cf. gr. phagein, a m├ónca)
fag (f├ígi), s. m. ÔÇô Copac ├«nalt cu coaja neted─â ╚Öi lemnul tare (Fagus silvatica). ÔÇô Mr., megl. fag. Lat. fagus (Pu╚Öcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (ÔÇ║ fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom. ÔÇô Der. f─âget, s. n. (var. f─âgi╚Ö), (p─âdure de fag), mr. f─âdzet, cf. it. faggeto.
fag (f├ígi), s. m. ÔÇô Fagure de miere. Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuv├«nt ├«nv., ├«nlocuit de der. fagur (var. fagure), s. m. Se consider─â acest cuv├«nt ca un sing. reconstituit pe baza pl. faguri din cel anterior, sau ca der. din lat. *favulus (Pu╚Öcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur, BL, I, 28, prefer─â prima solu╚Ťie, consider├«nd inexplicabil rezultatul ╬Ż ÔÇ║ g; dar aceast─â confuzie este frecvent─â ├«n rom., cf. barz─â ╚Öi ├«n it., cf. parvulus ÔÇ║ pargoletto, nuvolo ÔÇ║ nugolo, etc. ÔÇô Der. f─âguros, adj. (dulce, zaharat).
FAG fagi m. Arbore cu scoar╚Ť─â neted─â, albicioas─â sau cenu╚Öie, cu frunze ovale, m─ârunt zim╚Ťate pe margini, al c─ârui lemn este utilizat ├«n industria mobilei. /<lat. fagus
FÁGURE ~i m. Strat de ceară constând din celule mici hexagonale, pe care le fac albinele lucrătoare, pentru a depune mierea și ouăle. /<lat. favulus
fag, fagi, s.m. (reg., înv.) fagure de albine.
fag m. arbore mare de pădure al cărui lemn servă mai ales ca combustibil, mai rar pentru mobile și unelte (Fagus silvatica). [Lat. FAGUS].
fagur(e) m. cuibul de ceară în care albinele depun ouăle și adună mierea. [Lat. FAVUS, de unde fag (pl. faguri): forma fagur e abstrasă din plural].
1) fag m. (lat. f├ígus, vgr. pheg├│s, germ. buche, engl. beech [V. buche]; it. faggio, pv. fau, vfr. fou, sp. haya, hacha, pg. faia). Un frumos copac amentace┼ş cu scoar╚Ťa cenu╚Öie (fagus silv├ítica). Lemnu lu─ş. V. jir.
2) fag, V. fagur.
f├ígur ╚Öi f├ígure m. (lat. favulus, dim. d. favus) ╚Öi (ma─ş rar) fag m. (lat. favus, ca neg d. naevus. Cp. ╚Öi cu negur─â, r─âgu╚Öesc, z─âg├«rn─â). Asocia╚Ťiune de alveole exagonale de cear─â ├«n care albinele ├«╚Ö─ş depun m─şerea.
FAGURE s. (înv. și reg.) strede. (Un ~ cu miere.)
f├ígure, faguri, s.m. ÔÇô Sc├ónduri care se pun din loc ├«n loc ├«ntre obezi ╚Öi care despart cupele (la morile de ap─â); aripi. ÔÇô Lat. favulus ÔÇ×fagureÔÇŁ < lat. favus (╚ś─âineanu, Scriban, DEX, MDA).
f├ígure, -i, s.m. ÔÇô Sc├ónduri care se pun din loc ├«n loc ├«ntre obezi ╚Öi care despart cupele (la morile de ap─â); aripi. ÔÇô Lat. favulus.
FAG2 (lat. fagus) s. m. Arbore din familia fagaceelor, ├«nalt de c. 40 m, cu scoar╚Ť─â cenu╚Öiu-albicioas─â, cu frunze alterne, eliptice, flori unisexuate monoice ╚Öi cu fructe achene, numite jir (Fagus silvatica). Lemnul este utilizat ├«n ind. mobilei, h├órtiei, chimic─â ╚Öi, impregnat, pentru traverse de cale ferat─â sau drept combustibil. ├Än Rom├ónia exist─â dou─â specii, f. comun, cu larg─â r─âsp├óndire, ╚Öi f. oriental.
FAG(O)-1 (< gr. phag- ÔÇ×a m├óncaÔÇŁ) Element de compunere cu semnifica╚Ťia ÔÇ×consumatorÔÇŁ, ÔÇ×devoratorÔÇŁ (ex. bacteriofag, antropofag, energofag, fagocit ╚Ö.a.).
F├üGURE (lat. favulus) s. m. (APIC.) Construc╚Ťie de cear─â cu celule mici, hexagonale (8.000-10.000 pe ambele fe╚Ťe), realizat─â prin secre╚Ťia glandelor cerifere ale albinelor lucr─âtoare. Serve╚Öte ca ad─âpost pentru ou─â ╚Öi miere. F. naturali sunt tot mai mult ├«nlocui╚Ťi prin f. artificiali, produ╚Öi pe cale industrial─â.
FAG subst. 1. Fagu, Ioan, ard., 1760; fam., ar. (Cara 34); ÔÇô Iana, b. (16 B V 352). 2. Faga, Ion (Mar) 3. Fagota b. (Viciu 33) 4. Cf. + suf. -lea: F├óglea, Lupu (Sur IX).
-FAG ÔÇ×care consum─â, care m─ân├«nc─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. phago, ein ÔÇ×a m├«ncaÔÇŁ > fr. -phage, germ. id., it. -fago > rom. -fag.
-FAGIE ÔÇ×m├«ncare, nutri╚ŤieÔÇŁ. ÔŚŐ gr. phago, ein ÔÇ×a m├«ncaÔÇŁ > fr. -phagie, it. -fagia, germ. -phagie, engl. -phagy > rom. -fagie.
FAGO- ÔÇ×ingestie, absorbire, consumareÔÇŁ. ÔŚŐ gr. phago, ein ÔÇ×a m├«ncaÔÇŁ > fr. phago-, germ. id., engl. id., it. fago- > rom. fago-. Ôľí ~cit (v. -cit), s. n., celul─â sanguin─â care are proprietatea de a distruge microorganismele patogene din organism; ~citoliz─â (v. cito-, v. -liz─â), s. f., proces de distrugere a fagocitelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de a ├«nghi╚Ťi alimente; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid pentru ingerarea de alimente; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare cantitativ─â a bacteriofagilor din mediul ├«nconjur─âtor; ~terapie (v. -terapie), s. f., 1. Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. 2. Utilizare a regimului alimentar ├«n scop terapeutic; ~trof (v. -trof), adj., care se hr─âne╚Öte cu alimente solide; sin. fagotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., fagotrof*; ~zom (v. -zom), s. m., particul─â citoplasmatic─â ingerat─â care urmeaz─â s─â fuzioneze cu un lizozom.
fagure, faguri s. m. (er.) vulv─â; vagin.

Fag dex online | sinonim

Fag definitie

Intrare: Fag
Fag
Intrare: fag (bot.)
fag 1 bot. substantiv masculin admite vocativul
Intrare: fag (afix)
fagie
fago prefix element de compunere
fag 5 suf.
fag 4 pref. prefix element de compunere
Intrare: fag (bact.)
fag 2 biol. substantiv masculin
Intrare: fagure
fagure substantiv masculin
fagur
fag 3 apic. substantiv masculin