faeton definitie

2 intrări

18 definiții pentru faeton

faeton sn [At: ALECSANDRI, T. 1229 / P: ~fa~e~ / V: fait~ / Pl: ~oane / E: fr phaéton] 1 Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2 Automobil asemănător faetonului (1). 3 Șaretă. 4 (Mun; înv) Cotigă (1) pe două roți, pe arcuri (utilizată mai ales de lăptari).
FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton.
FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton.
FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură cu patru roți, cu capotă pentru scaunul din față. Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit. EMINESCU, O. I 61. Veți avea bunătate a pune asemenea la dispoziția vărului faetonul cel albastru. ALECSANDRI, T. 1229. ♦ Autoturism asemănător cu această trăsură. 2. (Munt.) Caretă cu două roți pe arcuri, utilizată mai ales de lăptari. Intrau lăptarii în oraș, în faetoane sîrbești trase de cai mici cu trapul mărunt și repede. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350. – Variantă: (regional) faitón (SADOVEANU, A. I. 183) s. n.
faetón (vehicul) (fa-e-) s. n., pl. faetoáne
Faetón/(gr.) Phaetón (personaj mitologic) (Fa-e-/Pha-e-) s. propriu m.
faetón s. n. (sil. fa-e-), pl. faetoáne
FAETÓN s.n. 1. Trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, de diferite forme. 2. Șaretă înaltă cu două roți. // s.m. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu cioc ascuțit și coadă lungă. [Pron. fa-e-. / < fr. phaéton].
FAETÓN1 s. n. 1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal. 2. șaretă cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față. ◊ autoturism asemănător cu o trăsură. (< fr. phaéton)
FAETÓN2 s. m. pasăre palmipedă din mările tropicale, mare, cu cioc ascuțit și coadă lungă. (< fr. phaéton)
faetón (faetoáne), s. n. – Trăsură descoperită. – Var. faiton. Mr. paitone. Fr. phaéton. În mr., din it. faeton.
FAETÓN1 ~oáne n. 1) Trăsură înaltă cu patru roți și cu o capotă pliabilă pentru scaunul din față. 2) Autoturism de model vechi, fără capotă, cu două sau cu patru locuri. [Sil. fa-e-] /<fr. phaéton
FAETÓN2 ~i m. Pasăre acvatică exotică, de talie medie, cu cioc ascuțit și cu coadă prelungită de două pene mari, care se hrănește cu pește. [Sil. fa-e-] /<fr. phaéton
faeton n. trăsură înaltă și ușoară pe patru roate: în faeton de gală EM. [V. Phaeton].
Phaeton m. Mit. fiul lui Apollon care, vrând a mâna carul Soarelui, nu fu în stare să înfrâne caii cei focoși și fu trăsnit de Joie, ca nu cumva să înflăcăreze pământul.
*faetón n., pl. oane (fr. phaéton, după numele mitologiculuĭ Faeton, care a obținut de la tatăl săŭ, Soarele, să conducă o dată caru luminos, cu care întîmplare caiĭ aŭ luat vînt, și el s’a prăpădit). Un fel de trăsură boĭerească înaltă cu patru locurĭ. Sec. 19. Est. (faiton, după rus. faetón, turc. faiton). Trăsură publică, droșcă, birjă. Azĭ. Munt. (faiton). Brișcă cu doŭă roate întrebuințată de lăptariĭ din Bucureștĭ la dus lapte la cliențĭ.
Faeton(te) = Phaëthon.
FAETON (PHAETHON) (în mitologia greacă), fiul lui Helios (zeul Soarelui). A cerut tatălui său carul cu foc, dar, nefiind în stare să țină în frâu armăsarii înaripați, era gata să pârjolească întreg Pământul. Pentru a evita acest lucru, Zeus l-a trăznit și F. s-a prăvălit în râul Eridan.

faeton dex

Intrare: faeton
faeton substantiv neutru
  • silabisire: fa-e-
Intrare: Faeton
Faeton