Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru facultate

facultate sf [At: ODOBESCU, S. III, 43 / Pl: ~t─â╚Ťi / E: fr facult├ę, lat facultas, ÔÇô atis] 1 (Adesea la pl) ├Änsu╚Öire fizic─â, intelectual─â sau moral─â a cuiva Si: aptitudine. 2 (├Änv; ├«s) ~t─â╚Ťile sufletului Denumire dat─â proceselor psihice fundamentale (inteligen╚Ťa, afectivitatea ╚Öi voin╚Ťa). 3 Capacitate a unui fenomen, obiect etc. de a se dezvolta, de a ac╚Ťiona. 4 Unitate didactic─â ╚Öi administrativ─â ├«n cadrul unei institu╚Ťii de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior, unde se predau discipline ├«nrudite ├«ntre ele, pentru preg─âtirea studen╚Ťilor ╚Öi a doctoranzilor ├«ntr-un anumit domeniu de specialitate. 5 Local unde func╚Ťioneaz─â o facultate (4). 6 Personalul unei facult─â╚Ťi (4).
FACULT├üTE, facult─â╚Ťi, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, ├«nsu╚Öire moral─â sau intelectual─â a cuiva; aptitudine. ÔÖŽ ├Änsu╚Öire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a ac╚Ťiona, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactic─â ╚Öi administrativ─â ├«n cadrul unei institu╚Ťii de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior, condus─â de un decan ╚Öi cuprinz├ónd mai multe catedre pentru preg─âtirea studen╚Ťilor ╚Öi a doctoranzilor ├«ntr-un anumit domeniu de specialitate. ÔÇô Din fr. facult├ę, lat. facultas, -atis.
FACULT├üTE, facult─â╚Ťi, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, ├«nsu╚Öire moral─â sau intelectual─â a cuiva; aptitudine. ÔÖŽ ├Änsu╚Öire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a ac╚Ťiona, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactic─â ╚Öi administrativ─â ├«n cadrul unei institu╚Ťii de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior, condus─â de un decan ╚Öi cuprinz├ónd un ansamblu de discipline ├«nrudite ├«ntre ele, pentru preg─âtirea studen╚Ťilor ╚Öi a doctoranzilor ├«ntr-un anumit domeniu de specialitate. ÔÇô Din fr. facult├ę, lat. facultas, -atis.
FACULT├üTE, facult─â╚Ťi, s. f. 1. Capacitate, posibilitate moral─â sau intelectual─â; aptitudine. Facultatea g├«ndirii. Deplin─âtatea facult─â╚Ťilor mintale. Ôľş Pun├«ndu-╚Öi ├«n lucrare propriile lui facult─â╚Ťi, copilul va c─âp─âta un ├«nceput de onestitate intelectual─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 189. 2. Unitate didactic─â, ╚Ötiin╚Ťific─â ╚Öi administrativ─â ├«n cadrul unei universit─â╚Ťi, pus─â sub conducerea unui decan ╚Öi cuprinz├«nd mai multe catedre, pentru preg─âtirea studen╚Ťilor ╚Öi aspiran╚Ťilor ├«ntr-un anumit domeniu de specialitate. Facultate de filologie.
facult├íte s. f., g.-d. art. facultß║»╚Ťii; pl. facultß║»╚Ťi
facult├íte s. f., g.-d. art. facult─â╚Ťii; pl. facult─â╚Ťi
FACULT├üTE s. 1. aptitudine, capacitate, ├«nsu╚Öire, posibilitate. (~─â╚Ťi intelectuale.) 2. v. ├«nsu╚Öire.
FACULT├üTE s.f. 1. Capacitate, aptitudine fizic─â, psihic─â sau intelectual─â care permite unei fiin╚Ťe de a se comporta ╚Öi de a ac╚Ťiona ├«ntr-un anumit fel. 2. Unitate didactic─â ╚Ötiin╚Ťific─â ╚Öi administrativ─â ├«n cadrul unei universit─â╚Ťi sau al unui institut de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior, condus─â de un decan. [Cf. fr. facult├ę, lat. facultas].
FACULT├üTE s. f. I. capacitate, aptitudine fizic─â, psihic─â sau intelectual─â a cuiva care ├«i permite a se comporta ╚Öi a ac╚Ťiona ├«ntr-un anumit fel. ÔŚŐ ├«nsu╚Öire a unui fenomen, obiect, sistem etc. de a ac╚Ťiona, de a se dezvolta, de a rezolva ceva. II. unitate didactic─â, ╚Ötiin╚Ťific─â ╚Öi administrativ─â ├«n cadrul unei institu╚Ťii de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior. (< fr. facult├ę, lat. facultas)
FACULT├üTE1 ~─â╚Ťi f. 1) Posibilitate de ac╚Ťiune; capacitate; aptitudine. 2) Dispozi╚Ťie natural─â pentru o anumit─â activitate intelectual─â; capacitate; aptitudine. 3) For╚Ť─â moral─â sau intelectual─â. [G.-D. facult─â╚Ťii] /<fr. facult├ę, lat. facultas, ~atis
FACULT├üTE2 ~─â╚Ťi f. Subdiviziune didactic─â ╚Öi administrativ─â ├«n cadrul unei institu╚Ťii de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior, unde se preg─âtesc speciali╚Öti de calificare ├«nalt─â ├«ntr-un anumit domeniu. [G.-D. facult─â╚Ťii] /<fr. facult├ę, lat. facultas, ~atis
facultate f. 1. mijlocul, puterea sau dreptul de a face ceva: omul are facultatea de a-╚Öi exprima cuget─ârile sale prin vorbe; 2. aptitudine fizic─â sau moral─â, talent: facultatea de a vorbi frumos; 3. diviziunea unei universit─â╚Ťi ╚Öi corpul profesorilor ├«ns─ârcina╚Ťi cu ├«nv─â╚Ť─âm├óntul superior, ╚Ötiin╚Ťific sau literar: Facultatea de litere, ╚Ötiin╚Ťe, medicin─â, drept, teologie.
*facult├íte f. (lat. fac├║ltas, -├ítis, d. f├ícul, form─â veche ├«ld. f├ícilis, de unde vine fac├şlitas, facilitate). Putere fizic─â sa┼ş moral─â de a face ceva, proprietate: magnetu are facultatea de a atrage feru. Fig. Dreptu de a face un lucru: facultatea de a dispune de averea ta. Diviziunea une─ş universit─â╚Ť─ş ╚Öi corpu profesorilor e─ş: facultatea de litere, ╚Ötiin╚Ťe, medicin─â, drept ╚Öi teologie. Pl. Calit─â╚Ť─ş intelectuale: acest copil e lipsit de facult─â╚Ť─ş.
FACULTATE s. 1. aptitudine, capacitate, însușire, posibilitate. (~ intelectuale.) 2. însușire, proprietate. (Magnetul are ~ de a atrage fierul.)
a-╚Öi relua studiile la facultate expr. (intl.) a ├«ncepe o nou─â perioad─â de deten╚Ťie.
facultate s. f. sg. perioad─â de deten╚Ťie.

Facultate dex online | sinonim

Facultate definitie

Intrare: facultate
facultate substantiv feminin