factotum definitie

11 definiții pentru factotum

factotum smi [At: IORGA, L. 1, 507 / E: fr factotum, lat fac totum] (Liv) Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele.
FACTÓTUM, factotum, s. m. (Livr.) Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum.
FACTÓTUM s. m. invar. (Livr.) Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum.
FACTÓTUM s. m. invar. Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă probleme multiple și variate.
!factótum (livr.) s. m., art. factótumul; pl. factótum
factótum s. m. invar.
FACTÓTUM s.m.invar. Persoană care inițiază, hotărăște și rezolvă diferite treburi într-o instituție, organizație etc. [< lat., fr. factotum].
FACTÓTUM s. m. inv. 1. (fam.) persoană care inițiază, hotărăște și rezolvă diferite treburi într-o instituție, organizație etc. 2. (fig.) meșter la toate. (< fr. factotum, lat. fac totum)
FACTÓTUM m. invar. livr. Persoană care inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc într-o instituție, într-o organizație etc. /<fr. factotum, lat. fac totum
factotum m. cel ce se ocupă de toate intr’o casă.
*fac-totum m., pl. tot așa (cuv. lat. care înseamnă „fă tot”. Cp. cu fac-simile). Intendent, îngrijitoru tuturor afacerilor. Fig. Om care se amestecă în toate. – Se scrie și factotum.

factotum dex

Intrare: factotum
factotum substantiv masculin invariabil