Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru factorizare

factoriza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr factoriser] (Mat) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică.
factorizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: factoriza] Descompunere în factori a unui număr sau a unei expresii algebrice.
FACTORIZ├ü, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune ├«n factori un num─âr sau o expresie algebric─â. ÔÇô Din fr. factoriser.
FACTORIZ├üRE, factoriz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a factoriza. ÔÇô V. factoriza.
FACTORIZ├ü, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune ├«n factori un num─âr sau o expresie algebric─â. ÔÇô Din fr. factoriser.
FACTORIZ├üRE, factoriz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a factoriza. ÔÇô V. factoriza.
factoriz├í vb., ind. prez. 1 sg. factoriz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. factorize├íz─â
factorizáre s. f., pl. factorizări
FACTORIZÁRE s.f. Descompunere în factori a unui număr sau a unei expresii algebrice. [< factor + -iza].
FACTORIZÁ vb. tr. a descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. (< fr. factoriser)
FACTORIZ├üRE (dup─â fr. factorisation) s. f. (MAT.) Opera╚Ťia de trecere de la o mul╚Ťime la mul╚Ťimea claselor de echivalen╚Ť─â, ├«n raport cu o rela╚Ťie de echivalen╚Ť─â dat─â.

Factorizare dex online | sinonim

Factorizare definitie

Intrare: factoriza
factoriza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: factorizare
factorizare substantiv feminin