factoring definitie

4 definiții pentru factoring

fáctoring s.n. (econ.) Metodă prin care o societate comercială se poate elibera de debitele sale comerciale prin vinderea lor către anumite instituții financiare. ♦ Operațiune prin care forme specializate se angajează să încaseze facturile neîncasate de societățile comerciale contra unui comision. • / engl. factoring.
fáctoring s. n.
FÁCTORING/FĂCTĂRIU/ s. n. serviciu complex de natură financiară și contabilă (acordări de credite, încasări, plăți, deconturi etc.) pe care o societate comercială îl face alteia. (< engl., fr. factoring)
FACTORING (cuv. engl.) [fæctəriŋ] subst. Mod de finanțare pe termen scurt (în general, a exporturilor de mărfuri de larg consum), conform căreia o instituție financiară (bancă, grupuri intermediare etc.) se obligă, pe baza unui contract, să preia, în schimbul unui comision (cotă procentuală din valoarea tranzacției), toate creanțele exportatorului, inclusiv riscul neîncasării la termen a creanțelor.

factoring dex

Intrare: factoring
factoring substantiv neutru