Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

4 defini╚Ťii pentru factoring

f├íctoring s.n. (econ.) Metod─â prin care o societate comercial─â se poate elibera de debitele sale comerciale prin vinderea lor c─âtre anumite institu╚Ťii financiare. ÔÖŽ Opera╚Ťiune prin care forme specializate se angajeaz─â s─â ├«ncaseze facturile ne├«ncasate de societ─â╚Ťile comerciale contra unui comision. ÔÇó / engl. factoring.
fáctoring s. n.
F├üCTORING/F─éCT─éRIU/ s. n. serviciu complex de natur─â financiar─â ╚Öi contabil─â (acord─âri de credite, ├«ncas─âri, pl─â╚Ťi, deconturi etc.) pe care o societate comercial─â ├«l face alteia. (< engl., fr. factoring)
FACTORING (cuv. engl.) [f├Žct╔Öri┼ő] subst. Mod de finan╚Ťare pe termen scurt (├«n general, a exporturilor de m─ârfuri de larg consum), conform c─âreia o institu╚Ťie financiar─â (banc─â, grupuri intermediare etc.) se oblig─â, pe baza unui contract, s─â preia, ├«n schimbul unui comision (cot─â procentual─â din valoarea tranzac╚Ťiei), toate crean╚Ťele exportatorului, inclusiv riscul ne├«ncas─ârii la termen a crean╚Ťelor.

Factoring dex online | sinonim

Factoring definitie

Intrare: factoring
factoring substantiv neutru