Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru factor

factor sm [At: GHEREA, ST. CR. 1, 42 / A ╚Öi: (12) ~tor / Pl: ~i / E: fr facteur, lat factor] 1 Element care determin─â apari╚Ťia unui proces, a unei ac╚Ťiuni, a unui fenomen. 2 (Mat) Fiecare dintre termenii unei ├«nmul╚Ťiri. 3 (├Äs) ~prim Fiecare dintre numerele prime prin care se ├«mparte exact un num─âr dat. 4 (├Äs) ~ comun Num─âr care ├«mparte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 5 M─ârime a c─ârei valoare reprezint─â o corec╚Ťie adus─â unei rela╚Ťii ce caracterizeaz─â un sistem. 6 M─ârime caracteristic─â unui sistem tehnic, material etc., definit─â ca raportul dintre dou─â m─ârimi de natur─â diferit─â. 7 (Fiz; ├«s) ~ de putere Raportul dintre puterea activ─â ╚Öi puterea aparent─â schimbat─â la bornele unui circuit de curent alternativ ├«n regim periodic permanent. 8 (├Äs) ~i fizico-chimici Ansamblul condi╚Ťiilor mediului extern: temperatura, umiditatea, compozi╚Ťia aerului etc. 9 (Blg; ├«s) ~i abiotici Condi╚Ťii din mediul lipsit de via╚Ť─â. 10 (├Äs) ~i biologici (sau biotici) Totalitate a vie╚Ťuitoarelor din mediul ├«n care tr─âie╚Öte un organism. 11 (├Änv) Comisionar. 12 (╚ś├«s ~po╚Ötal) Po╚Öta╚Ö.
F├üCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condi╚Ťie, ├«mprejurare care determin─â apari╚Ťia unui proces, a unei ac╚Ťiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre elementele unui produs. ÔŚŐ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se ├«mparte exact un num─âr dat. Factor comun = num─âr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere. 3. M─ârime a c─ârei valoare intr─â prin multiplicare ├«ntr-o rela╚Ťie care caracterizeaz─â un sistem fizico-chimic sau tehnic. 4. M─ârime caracteristic─â pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilit─â prin raportul a dou─â m─ârimi diferite. II. Func╚Ťionar al po╚Ötei care duce coresponden╚Ťa la destina╚Ťie; po╚Öta╚Ö. [Acc. ╚Öi: (II) fact├│r] ÔÇô Din fr. facteur, lat. factor.
F├üCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condi╚Ťie, ├«mprejurare care determin─â apari╚Ťia unui proces, a unei ac╚Ťiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei ├«nmul╚Ťiri. ÔŚŐ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se ├«mparte exact un num─âr dat. Factor comun = num─âr care ├«mparte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. M─ârime a c─ârei valoare intr─â prin multiplicare ├«ntr-o rela╚Ťie care caracterizeaz─â un sistem fizico-chimic. 4. M─ârime caracteristic─â pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilit─â prin raportul altor dou─â m─ârimi diferite. II. Func╚Ťionar al po╚Ötei care duce coresponden╚Ť─â la destina╚Ťie; po╚Öta╚Ö. [Acc. ╚Öi: (II) fact├│r] ÔÇô Din fr. facteur, lat. factor.
F├üCTOR1, factori, s. m. 1. Cauz─â, for╚Ť─â motrice, motorul unui proces sau una din condi╚Ťiile principale ale producerii lui. Industrializarea socialist─â este factorul principal ├«n transformarea socialist─â a agriculturii. LUPTA DE CLAS─é, 1950, nr. 7-8, 86. 2. (Mat.) Fiecare din cantit─â╚Ťile care, ├«nmul╚Ťite ├«ntre ele, dau un produs. ÔŚŐ Factor prim = fiecare din numerele prime la care se ├«mparte exact un num─âr dat. Descompunerea unui num─âr ├«n factori primi v. descompunere. Factor comun v. comu n.
F├üCTOR2, factori, s. m. (Uneori determinat prin ┬źpo╚Ötal┬╗) Func╚Ťionar al po╚Ötei care duce coresponden╚Ťa la destina╚Ťie. De obicei nu se mi╚Öc─â de la fereastr─â p├«n─â ce nu sose╚Öte factorul. C. PETRESCU, A. 459. Petrachi Hulubi, factorul, pornise la ├«mp─âr╚Ťirea coresponden╚Ťei in ora╚Ö. BART, E. 20. Clipele cele mai fericite erau sosirea factorului ╚Öi aceea c├«nd, pe sear─â, treceau singure strada la cutia de peste drum, s─â puie acolo cu mina lor r─âspunsul. BASSARABESCU, V. 21. ÔÇô Accentuat ╚Öi: fact├│r.
fáctor s. m., pl. fáctori
fáctor s. m., pl. fáctori
F├üCTOR s. I. 1. condi╚Ťie. (~ de mediu.) 2. v. agent. II. v. po╚Öta╚Ö.
F├üCTOR1 s.m. 1. Ceea ce determin─â, face s─â ia na╚Ötere un proces, o ac╚Ťiune. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unui produs. [< fr. facteur, cf. lat. factor].
F├üCTOR2 s.m. Func╚Ťionar, agent po╚Ötal care distribuie coresponden╚Ťa la adres─â. [< fr. facteur].
F├üCTOR s. m. 1. condi╚Ťie, element, ├«mprejurare care poate determina, influen╚Ťa sau explica un proces, un fenomen, o ac╚Ťiune etc. ÔÖŽ ~ de produc╚Ťie = component─â a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ÔÖŽ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se ├«mparte exact un num─âr dat; ~ comun = num─âr sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. m─ârime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezent├ónd raportul a dou─â m─ârimi de natur─â diferit─â. 4. coeficient; po╚Öta╚Ö. 5. func╚Ťionar, agent po╚Ötal care distribuie coresponden╚Ťa. (< fr. facteur, lat. factor)
F├üCTOR ~i m. 1) Condi╚Ťie esen╚Ťial─â care determin─â apari╚Ťia unui proces sau fenomen; element care contribuie la producerea unui fenomen sau proces. 2) mat. Element constitutiv al unui produs; termen al unei ├«nmul╚Ťiri. ÔŚŐ ~ prim fiecare dintre numerele prime la care se ├«mparte exact un num─âr dat. ~ comun num─âr cu care se ├«nmul╚Ťesc to╚Ťi termenii unei sume. 3) fiz. Raport dintre dou─â valori ale aceleia╚Öi m─ârimi. ~ de presiune. /<fr. fracteur, lat. factor, ~oris
FACT├ôR ~i m.: ~ po╚Ötal lucr─âtor la un oficiu po╚Ötal care duce ╚Öi distribuie coresponden╚Ťa ╚Öi publica╚Ťiile periodice destinatarilor; po╚Öta╚Ö. /<fr. facteur, lat. factor, ~oris
factor m. 1. amploiat care duce obiectele transportate la destina╚Ťiunea lor; factor la drumul de fier; 2. Arit. fiecare din cantit─â╚Ťile cari se multiplic─â ├«ntre ele spre a forma un produs; 3. fig. fiecare din elementele cari concur─â la un rezultat.
*f├íctor m. (rus. germ. faktor, fr. facteur, d. lat. f├íctor, -├│ris, f─âc─âtor. Cp. cu doctor). ├Ämp─âr╚Ťitor de scrisor─ş ╚Öi telegrame, curier postal ╚Ö. a. Mat. Fie-care din numerele care concur─â s─â formeze un product: factor comun. Fig. Fie-care din elementele care concur─â la un rezultat: factori─ş politic─ş.
FACTOR s. I. condi╚Ťie. (~ de mediu.) II. po╚Ötar, po╚Öta╚Ö, po╚Öt─â, (rar) curier, (reg.) po╚Ötal─â╚Ö, po╚Ötal─âu, (prin Mold.) plicar, (├«nv.) ├«mp─âr╚Ťitor. (A venit ~ cu o recomandat─â.)
FACTORI╚Ü─é s. po╚Öt─âri╚Ť─â.
fáctor de risc sint. s. 1992 Element care poate reprezenta un risc v. aterogeneză
FACTOR DE SARCIN─é raport care indic─â de c├óte ori solicitarea ├«n timpul unei evolu╚Ťii este mai mare dec├ót ├«n zbor normal, suprasolicitarea excesiv─â put├ónd duce la moartea pilotului. ├Än calculi nu se iau factori de sarcin─â mai mari de 12.
F├üCTOR s. m. (< fr. facteur, lat. factor): condi╚Ťie, element, ├«mprejurare care poate influen╚Ťa, determina sau explica, la un moment dat, un fenomen de ordin lingvistic. ÔŚŐ ~ intralingv├şstic: f. de natur─â lingvistic─â, situat ├«n interiorul limbii. ÔŚŐ ~ extralingv├şstic: f. de alt─â natur─â dec├ót de ordin lingvistic, din afara limbii. ÔŚŐ ~ intragramatic├íl: f. de natur─â gramatical─â, situat ├«n interiorul gramaticii. ÔŚŐ ~ extragramatic├íl: f. de alt─â natur─â dec├ót de ordin gramatical, din afara gramaticii.

Factor dex online | sinonim

Factor definitie

Intrare: factor
factor substantiv masculin
Intrare: factor
factor