Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru facil

facil, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, CL. 187 / Pl: V, / E: fr facile, lat facilis] 1 Care se face ușor. 2 Care pare realizat cu puține eforturi. 3 (Pex) Superficial. 4 (D. oameni) Care face ușor un anumit lucru. 5 (D. oameni) Care se acomodează ușor cu ceva. 6 (D. oameni) Care este ușor de mulțumit. 7 (Rar; d. oameni) De care te poți apropia ușor.
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis.
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis.
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. (Franțuzism) 1. Care se produce ușor, care se manifestă ușor, care poate fi provocat cu ușurință; ușor. La vîrsta aceea însă energia sufletească... se împrăștia pe atîtea căi... rîsul și plînsul facil, strigăte, neastîmpăr de mișcări. VLAHUȚĂ, CL. 187. 2. Care se mulțumește cu puțin; superficial, ușuratic. Scriitorii dinainte de 1870 aveau spiritul prea facil. IBRĂILEANU, SP. CR: 108. ♦ (Substantivat) Latură sau aspect superficial al unui lucru. Va trebui să se combată «facilul» din unele lucrări ale compozitorilor noștri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 5/5.
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facíl adj. m., pl. facíli; f. sg. facílă, pl. facíle
FACÍL adj., adv. 1. adj. v. ușor. 2. adj. v. lesnicios. 3. adv. v. lesne. 4. adj. v. superficial.
Facil ≠ dificil, greu
FACÍL, -Ă adj. (Liv.) 1. Care se poate produce, care se poate provoca ușor. 2. Ușuratic, superficial. ♦ Care creează, care face ceva ușor, fără eforturi mari. [< fr., it. facile, cf. lat. facilis – ușor de făcut].
FACÍL, -Ă adj. 1. care se poate face cu efort minim. 2. ușuratic, superficial. (< fr. facile, lat. facilis)
FACÍL ~ă (~i, ~e) Care se face fără efort; ușor realizabil. /<fr. facile, lat. facilis
facil a. ușor, lesne.
*fácil, -ă adj. (lat. fácilis. V. dificil). Rar. Ușor de făcut. Adv. Lesne. – Fals facíl (după fr.).
FACIL adj., adv. 1. adj. necomplicat, nedificil, simplu, ușor. (La matematică are o problemă ~; o treabă ~.) 2. adj. comod, lesnicios, ușor. (O cale ~ de rezolvare.) 3. adv. comod, lesne, ușor. (Rezolvă ~ problema.)

Facil dex online | sinonim

Facil definitie

Intrare: facil
facil adjectiv