facies definitie

14 definiții pentru facies

facies sm [At: ENC. AGR. 473 / Pr: ~ci-es / Pl: ~uri / E: fr facies, lat facies] 1 Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc. 2 (Pgn) Fizionomie (1). 3 Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea caracteristic. 4 (Glg) Totalitate a particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile fizico-geografice de depunere a acestuia. 5 (Rar) Aspect superficial al unui lucru.
FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitatea particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile de formare a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès.
FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile fizico-geografice de depunere a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès.
fácies s.n. 1 Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc. ◊ Facies cadaveric (sau hipocratic) = aspect particular al feței întâlnit în bolile cu evoluție gravă. ♦ Ext. Fizionomie. ♦ Suprafață a unei formații anatomice. 2 (geol.) Totalitatea particularităților petrografice și paleontologice ale unei roci sau ale unor depozite de roci care sunt determinate de condițiile fizico-geografice de depunere a acestora. Facies continental. Facies marin. ◊ Facies lagunar v. lagunar. 3 (arheol.) Aspect caracteristic, particular al unei culturi arheologice. 4 (biol.) Cea mai mică subdiviziune a asociației vegetale caracterizată prin dominația unei specii. 5 Înfățișare, aspect superficial al unui lucru. • sil. -ci-es. pl. -uri. / <lat. facĭes, -ei, fr. faciès.
fácies (-ci-es) s. n., pl. fáciesuri
fácies s. n. (sil. -ci-es), pl. fáciesuri
FÁCIES s. v. fizionomie.
FÁCIES s.n. 1. Aspect al feței în timpul unei boli; (p. ext.) fizionomie, aspect exterior. ♦ Suprafață a unei formații anatomice. 2. Aspect caracteristic pe care îl au stratele geologice datorită naturii rocilor și fosilelor din care sunt alcătuite. ♦ Aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice. ♦ Aspectul superficial al unui lucru. [Pron. -ci-es, pl. -uri. / < fr., it., lat. facies].
FÁCIES s. n. 1. înfățișare, aspect superficial al unui lucru. 2. aspect al feței în timpul unei boli, al unei stări emotive etc. ◊ suprafață a unei formații anatomice. 3. totalitatea caracterelor mineralogice și petrografice ale unei roci. ◊ aspect pe care îl au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice și paleontologice. 4. aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice. 5. cea mai mică subdiviziune a asociației vegetale caracterizată prin dominația unei specii. (< lat. facies, fr. faciès)
FÁCIES ~uri n. 1) med. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli sau într-o stare emotivă; fizionomia bolnavului. 2) geol. Aspect caracteristic al unui strat din scoarța terestră. ~ marin. 3) arheol. Ansamblu de trăsături ale unei culturi vechi. [Sil. -ci-es] /<lat. facies, fr. facies
facies, (engl.= facies), conform definiției originale (Gresly, 1838): totalitatea caracterelor litologice și paleontologice ale unui strat sau ale unei succesiuni de strate prin care pot fi identificate condițiile (mediul) de sedimentare. Datorită sensului etimologic al termenului („facies”, „aspect”), acesta este folosit și în alte domenii ale geoștiințelor: f. petrografic, f. metamorfic, f. tectonic (tectofacies) etc. În sedimentologie și stratigrafie se vorbește de litof. (se referă la caracterele mineralogice, petrografice, structurale și texturale) și biof. (legate de aspectele paleontologice).
facies descriptiv, entitate petrografică (un volum de rocă) ce poate fi caracterizată printr-un set de proprietăți (parametri textuali, structurali, compoziționali, chimici, biotici) care-l deosebesc de alte entități (roci), de ex. facies arenitic, facies imbricat, facies carbonatic etc. Noțiunea de → litofacies – care exprimă aceste trăsături – rămâne echivocă; de aceea, f.d. poate fi exprimat mai riguros, mai clar și mai direct, prin următoarele subcategorii: → granofacies, → morfofacies, → structofacies, → petrofacies, → biofacies.
facies interpretativ (sedim.), set de generalizări care grupează criteriile de reconstituire a proceselor și mediilor de depunere ale acelei entități petrografice definită prin → faciesuri descriptive (ex. f. de canal, f. turbiditic, f. evaporitic etc.)
hipersalin, facies ~, definește o salinitate substanțial mai ridicată decât cea a apelor marine (S = 35‰); soluțiile naturale h. caracterizează mediile lagunare (S > 50-75‰), favorizează precipitarea gipsului, anhidritului, halitului și sărurilor delicvescente.

facies dex

Intrare: facies
facies substantiv neutru
  • silabisire: -ci-es