fachir definitie

11 definiții pentru fachir

fachir sm [At: HOGAȘ, M. N. 235 / S și: (înv) fakir / Pl: ~i / E: fr fachir] 1 Ascet musulman sau hindus care urmărește dezvoltarea puterilor spiritului prin supunerea trupului la acte dureroase de penitență sau chinuri. 2 Persoană care face lucruri extraordinare (hipnoză, prestidigitație etc.) în public. 3 (Pex) Scamator.
FACHÍR, fachiri, s. m. 1. Ascet musulman ori hindus care trăiește din mila semenilor și se supune, public, unor privațiuni sau suferințe fizice. 2. Prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de animale (originar din India). – Din fr. fakir.
FACHÍR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet musulman ori hindus (care practică exercițiile yoga); (sens curent) prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de circ (originar din India). – Din fr. fakir.
FACHÍR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet cerșitor din India, care se dă drept făcător de minuni. O stîncă imensă, plină de mii de colți ascuțiți, ca un pat de tortură al unui fachir gigantic, se află așternută în albia Oltului. BOGZA, C. O. 336. Așa cum s-ar petrece cu o sămînță, adormită și închisă, pe care un fachir ar pune-o în palmă... și ar face-o (în cîteva minute) să germineze. GALACTION, O. I 175. Vreascurile trosneau subt pașii mei îndeajuns ca să trezească din autosugestie și pe un fachir indian. HOGAȘ, M. N. 235.
fachír s. m., pl. fachíri
fachír s. m., pl. fachíri
FACHÍR s.m. Călugăr sau ascet cerșetor din India. ♦ Scamator. [< fr. fakir, cf. ar. faqir – sărac].
FACHÍR s. m. ascet cerșetor din India. ◊ prestidigitator, iluzionist. (< fr. fakir)
FACHÍR ~i m. 1) (în unele țări din Orient) Călugar sau ascet care practică exercițiile yoga. 2) rar Actor de circ sau de estradă specializat în diferite procedee de prestidigitație; prestidigitator; iluzionist; scamator; boscar. /<fr. fakir
fakir m. un fel de pustnic penitent la Indieni.
*fachír m. (fr. faquir, d. ar. fakir, sărac). Ascet musulman din India. – Fachiriĭ trăĭesc din pomană, nu muncesc, n’aŭ casă, și n’aŭ ca îmbrăcăminte de cît o zdreanță de stofă cu care se încing. – Odinioară facîr (turc. fakyr, sărăcie, fakir, fachir).

fachir dex

Intrare: fachir
fachir substantiv masculin