fachie definitie

19 definiții pentru fachie

fachie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 472 / P: ~chi-e / V: fache, ~iu sn, sfachiu sn / Pl: ~ii, făchii / E: ml fac(u)la] 1 (Înv) Făclie. 2 (Reg) Făclie obținută dintr-un mănunchi de stuf sau fâșii de lemn unse cu material inflamabil (pentru pescuit noaptea).
faco- [At: DN3 / E: fr phaco] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) lentilă.
FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la.
FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la.
FÁCHIE, făchii, s. f. Făclie întocmită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de țăndări de lemn, unse cu rășină sau cu alt material inflamabil. Oamenii domniei-tale or aprinde făchii, luminînd balta. SADOVEANU, F. J. 431. Coborî și vodă după dînșii tocmai cînd aprindeau bețe de pucioasă și ațîțau de la ele flăcări in rîșina făchiilor. id. Z. C. 128. – Pronunțat: -chi-e.
fáchie (rar) (-chi-e) s. f., art. fáchia (-chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (-chi-i-)
fáchie s. f. (sil. -chi-e), art. fáchia (sil. -chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (sil. -chi-i-)
FÁCHIE s. (pop.) văpaie, văpaiță, (Munt.) masala, (Olt.) vălug. (~ pentru speriat peștii.)
FÁCHIE s. v. faclă, făclie, torță.
-FACHÍE elem. faco-.
FACO-, -FACHÍE elem. „lentilă, cristalin”. (< fr. phaco-, -phakie, cf. gr. phakos)
fáchie (fáchii), s. f. – Făclie. Lat. fac(ŭ)la (Pușcariu 567; Candrea-Dens., 539; REW 3137; DAR), cf. it. fagola (abruz. fárchia), sp. faja (cf. Menéndez Pidal, RFE, 1920, 9), santander. laja, port. facha. Este dublet de la făclie, cf. Hasdeu, Posteritatea lat. fax, Col. lui Traian, 1883, p. 112-21.
fachie f. Mold. mănunchiu de țăndări ce se aprinde noaptea spre a atrage peștii. [Vechiu-rom. fachie, făclie = lat. FACULA: v. făclie].
fáche și fáchie f. (lat. fácula, d. fax, fácis, torță, făclie; it. fágola, pv. falha, vfr. faille, sp. hacha, pg. facha. V. faclă). Est. 1) Un fel de făclie de coajă de mesteacăn care se aprinde noaptea p. a atrage păstrăviĭ la lumină ca să-ĭ prinzĭ. Adv. Uscat fachie, uscat sfarog. 2) Bucată de lemn de foc rătundă (de mărimea uneĭ făcliĭ). – La Dos. fachĭ, pl. fachĭurĭ, torță. În Bc. și șfachie. V. lumînare, lodbă, obleț, vălog, zeadă.
FACHIE s. (pop.) văpaie, văpaiță, (Munt.) masala, (Olt.) vălug. (~ pentru speriat peștii.)
fachie s. v. FACLĂ. FĂCLIE. TORȚĂ.
FACHIE subst. < lat. facula (DLR) cf. și subst. fachiul (voal). 1. Făcheș (Ard). 2. Fachiule, D-tru (17 B III 336).
-FACHIE (-FAKIE) „cristalin, lenticular”. ◊ gr. phakos „lentilă” > fr. -phakie, germ. id., it. -fachia > rom. -fachie și -fakie.
-FAKIE, v. -FACHIE.

fachie dex

Intrare: fachie (subst.)
fachie subst. substantiv feminin
  • silabisire: -chi-e
Intrare: Fachie
Fachie
Intrare: fachie (suf.)
fakie
fachie suf.