Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 950287:
fáce, fac, (fa), vb. tranz. – În expr. a face pe cineva = a arunca vrăji; a vrăji. – Lat. facere „a face, a înfăptui” (Șăineanu, DER, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
Facere dex online | sinonim
Facere definitie
