faceție sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr. facétie] (Fit) Snoavă.

FACEȚÍE, faceții, s. f. (Rar) Snoavă. – Din fr. facétie.

FACEȚÍE, faceții, s. f. (Franțuzism) Snoavă. – Din fr. facétie.

facéție s.f. 1 Glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie. 2 (lit.) Anecdotă burlescă, snoavă. • acc. și facețíe. pl. -ii. g.-d. -iei. / fr. facétie, lat. facētĭa, -ae.

facețíe s. f., pl. facețíi

FACÉȚIE s. f. glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie. (< fr. facétie, lat. facetia)

FACEȚÍE (< fr.; lat. facetia „poznă”, „glumă”) s. f. Narațiune cu caracter anecdotic și umoristic, de mare circulație în folclorul Evului Mediu occidental și în Renaștere; a pătruns și în literatura cultă (Boccaccio, Chaucer, Molière, La Fontaine, Cervantes ș.a.). Sin. snoavă.