facțiune definitie

13 definiții pentru facțiune

facțiune sf [At: GHICA, S. 143 / P: ~ți-u~ / V: ~ie / E: fr faction, lat factio, -onis] 1 Grup de persoane unite de interese (politice) comune (care frecvent se manifestă violent) Si: partidă. 2 (Frî) Gardă. 3 (Înv; fig) Așteptare prelungită.
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane care urmăresc să provoace tulburări într-un stat; clică. – Pronunțat: -ți-u-.
facțiúne (grupare, tabără) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiúnii; pl. facțiúni
facțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. facțiúnii; pl. facțiúni
FACȚIÚNE s. (POL.) partidă. (Din ~ adversă.)
FACȚIÚNE s.f. 1. (La romani) Grup de concurenți la o cursă de care. 2. Grup, partidă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. faction, lat. factio].
FACȚIÚNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenți la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare; grup dizident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio)
FACȚIÚNE ~i f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care se manifestă de obicei prin violență). [G.-D. facțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. faction, lat. factio, ~onis
facțiune f. 1. pază făcută pe rând de soldații unui post; 2. partid ce caută a turbura Statul, a dezorganiza societatea.
*facțiúne f. (lat. fáctio, -ónis, d. factus, făcut). Pază făcută de soldațiĭ unuĭ post. Fig. Așteptare prelungită. Partid sedițios.
FACȚIUNE s. (POLITICĂ) partidă. (Din ~ adversă.)

facțiune dex

Intrare: facțiune
facțiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-