fabulare definitie

2 intrări

13 definiții pentru fabulare

fabula vit [At: DN3 / Pzi: ~lez E: fr fabuler] 1 A imagina fapte, întâmplări etc., prezentându-le ca reale sau posibile. 2 (Pex) A minți.
fabulare sf [At: DEX2 / Pl: ~lări / E: fabula] Fabulație (4).
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.
FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula. – V. fabula.
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.
FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula. – V. fabula.
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulá vb., ind. prez. 1 sg. fabuléz, 3 sg. și pl. fabuleáză
fabuláre s. f., pl. fabulări
FABULÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.
FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler].
FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr. fabuler)
A FABULÁ ~éz tranz. A inventa scurte povestiri alegorice, folosind procedeul personificării. /<fr. fabuler

fabulare dex

Intrare: fabula
fabula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fabulare
fabulare substantiv feminin