Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru fabula╚Ťie

fabula╚Ťie sf [At: PARHON, B. 71 / V: (├«nv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fabulation, lat fabulatio] 1 Povestire alegoric─â. 2 (Pex) Povestire cuprins─â ├«ntr-o oper─â literar─â Si: afabula╚Ťie (1). 3 Figur─â retoric─â prin care se red─â ca real ceva imaginar. 4 Prezentare a unei fapte imaginare ca real─â sau posibil─â Si: fabulare, fabul─â (5). 5 (Pex) Minciun─â.
FABUL├ü╚ÜIE, fabula╚Ťii, s. f. 1. Poveste alegoric─â; p. ext. povestire cuprins─â ├«ntr-o oper─â literar─â, afabula╚Ťie. 2. Figur─â retoric─â prin care se red─â ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unor fapte, ├«nt├ómpl─âri imaginare ca reale; p. ext. minciun─â. ÔÇô Din fr. fabulation, lat. fabulatio.
FABUL├ü╚ÜIE, fabula╚Ťii, s. f. 1. Poveste alegoric─â; p. ext. povestire cuprins─â ├«ntr-o oper─â literar─â, afabula╚Ťie. 2. Figur─â retoric─â prin care se red─â ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unei fapte imaginare ca real─â; p. ext. minciun─â. ÔÇô Din fr. fabulation, lat. fabulatio.
fabul├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. fabul├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. fabul├í╚Ťiei; pl. fabul├í╚Ťii, art. fabul├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
fabul├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. fabul├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. fabul├í╚Ťiei; pl. fabul├í╚Ťii, art. fabul├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
FABUL├ü╚ÜIE s. v. ac╚Ťiune.
FABUL├ü╚ÜIE s.f. 1. Figur─â retoric─â prin care se red─â ca real ceva imaginar; prezentare a unor fapte, ├«nt├ómpl─âri imaginare drept reale sau posibile. 2. Povestire alegoric─â; (p. ext.) povestire cuprins─â ├«ntr-o oper─â literar─â; afabula╚Ťie. [Gen. -iei, var. fabula╚Ťiune s.f. / cf. fr. fabulation, lat. fabulatio].
FABUL├ü╚ÜIE s. f. 1. prezentare a unor fapte sau ├«nt├ómpl─âri imaginare drept reale sau posibile; (p. ext.) minciun─â. 2. povestire alegoric─â. 3. afabula╚Ťie. (< fr. fabulation, lat. fabulatio)
FABULÁȚIE ~i f. 1) rar v. AFABULAȚIE. 2) Figură retorică care constă în prezentarea unor fapte imaginare drept reale. /<fr. fabulation, lat. fabulatio, ~onis
FABULA╚ÜIE s. ac╚Ťiune, afabula╚Ťie, intrig─â, subiect, (livr.) tram─â, (rar) fabul─â, (fig.) ╚Ťes─âtur─â. (~ unui roman.)
fabula╚Ťie (fr. fabulation ÔÇ×n─âscocireÔÇŁ, ÔÇ×fic╚Ťiune narativ─âÔÇŁ), figur─â de compozi╚Ťie care const─â ├«n a imagina personaje ╚Öi ├«nt├ómpl─âri fictive, pentru a le sugera pe cele reale (P). Ex.: 1907 de A. Vlahu╚Ť─â. F. con╚Ťine personific─âri ╚Öi se aseam─ân─â cu fabula, dar se deosebe╚Öte de personificare, ca figur─â, ├«ntruc├ót aceasta din urm─â nu substituie unei persoane reale un lucru ├«nsufle╚Ťit, iar ├«n fabul─â se personific─â de obicei animale, mai rar anumite obiecte legate de via╚Ťa omului, ├«n vederea unei concluzii moralizatoare. F. e mai pu╚Ťin narativ─â ╚Öi mai mult descriptiv─â, plasticiz├ónd ├«n genere idei abstracte, ╚Öi se limiteaz─â la incitarea contempla╚Ťiei ╚Öi reflec╚Ťiei cititorului: ÔÇ×Il est une stupide et lourde d├ęit├ę: Le Tmolus autrefois par elle habit├ę. LÔÇÖIgnorance est son nom: la Paresse pesante, LÔÇÖenfant sans douleur au bord dÔÇÖune eau dormante; Le Hasard lÔÇÖaccompagne, et lÔÇÖErreur la conduit: De faux pas en faux pas la Sottise la suit.ÔÇŁ (Lemierre; Ôćĺ F., p. 407)

Fabula╚Ťie dex online | sinonim

Fabula╚Ťie definitie

Intrare: fabula╚Ťie
fabula╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e