Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru fabul─â

fabula vit [At: DN3 / Pzi: ~lez E: fr fabuler] 1 A imagina fapte, ├«nt├ómpl─âri etc., prezent├óndu-le ca reale sau posibile. 2 (Pex) A min╚Ťi.
fabul─â sf [At: URICARIUL XIV, 144 / Pl: ~le / E: lat fabula] 1 (Rar) Succesiune a faptelor care compun ac╚Ťiunea unei lucr─âri narative sau dramatice. 2 (├Änv; imp) Dram─â. 3 (Spc; la formali╚Ötii ru╚Öi; ├«oc subiect) Evenimentele povestite ├«ntr-un text narativ (├«n raport cu modul ├«n care acestea sunt prezentate). 4 Scurt─â povestire alegoric─â, de obicei ├«n versuri, ├«n care autorul, prin procedeul personific─ârii animalelor, a plantelor ╚Öi a lucrurilor, satirizeaz─â mentalit─â╚Ťi ╚Öi moravuri, enun╚Ť├ónd ├«nv─â╚Ť─âtur─â moral─â Cf apolog. 5-6 Fabula╚Ťie (4-5).
FABUL├ü, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, ├«nt├ómpl─âri etc. prezent├óndu-le drept reale sau posibile; p. ext. a min╚Ťi. ÔÇô Din fr. fabuler.
F├üBUL─é, fabule, s. f. Scurt─â povestire alegoric─â, de obicei ├«n versuri, ├«n care autorul, folosind procedeul personific─ârii animalelor, plantelor ╚Öi lucrurilor, satirizeaz─â anumite moravuri, deprinderi, mentalit─â╚Ťi cu scopul de a le ├«ndrepta. ÔÖŽ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca real─â; p. ext. minciun─â. ÔÖŽ (Rar) Subiect al unei opere literare. ÔÇô Din lat. fabula.
FABUL├ü, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, ├«nt├ómpl─âri etc. prezent├óndu-le drept reale sau posibile; p. ext. a min╚Ťi. ÔÇô Din fr. fabuler.
F├üBUL─é, fabule, s. f. Scurt─â povestire alegoric─â, de obicei ├«n versuri, ├«n care autorul, folosind procedeul personific─ârii animalelor, plantelor ╚Öi lucrurilor, satirizeaz─â anumite moravuri, deprinderi, mentalit─â╚Ťi sau gre╚Öeli cu scopul de a le ├«ndrepta. ÔÖŽ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca real─â; p. ext. minciun─â. ÔÇô Din fr. fabulation, lat. fabulatio.
FÁBULĂ, fabule, s. f. Scurtă povestire alegorică (de obicei în versuri) ai cărei eroi sînt mai ales animale sau lucruri personificate și în care autorul satirizează anumite moravuri și deprinderi cu scopul de a le îndrepta. Fabula a constituit în toate timpurile un gen polemic de mare eficacitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 3/1.
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
fabul├í vb., ind. prez. 1 sg. fabul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. fabule├íz─â
fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
FABULÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.
FÁBULĂ s. (LIT.) (pop.) tâlc. (O ~ de Esop.)
F├üBUL─é s. v. ac╚Ťiune, afabula╚Ťie, fabula╚Ťie, intrig─â, subiect.
FABUL├ü vb. I. tr. A construi fabula╚Ťii, a povesti ├«nt├ómpl─âri fantastice, imaginare. [< fr. fabuler].
F├üBUL─é s.f. 1. Istorioar─â alegoric─â, de obicei ├«n versuri, ├«n care sunt satirizate anumite moravuri ╚Öi deprinderi, folosindu-se procedeul personific─ârii animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ÔÖŽ Povestire ├«n care nu se poate deosebi realul de inven╚Ťie, de n─âscocire. [< lat. fabula].
FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr. fabuler)
F├üBUL─é s. f. 1. specie a genului epic, alegoric─â, (├«n versuri), ├«n care sunt satirizate anumite moravuri ╚Öi deprinderi, prin procedeul personific─ârii animalelor sau lucrurilor. ÔŚŐ scurt─â nara╚Ťiune la care particip─â animale personificate. 2. subiectul, textura unei scrieri literare. ÔŚŐ povestire ├«n care nu se poate deosebi realul de inven╚Ťie, de n─âscocire. (< lat. fabula)
f├íbul─â (f├íbule), s. f. ÔÇô Povestire scurt─â alegoric─â. Lat. fabula (sec. XIX). ÔÇô Der. (din fr.) fabulist, s. m.; fabulos, adj.; fabula╚Ťi(un)e, s. f.; confabula, vb. refl. Cf. faul─â.
A FABUL├ü ~├ęz tranz. A inventa scurte povestiri alegorice, folosind procedeul personific─ârii. /<fr. fabuler
F├üBUL─é ~e f. 1) Crea╚Ťie literar─â alegoric─â, de obicei ├«n versuri, ├«n care sunt satirizate unele moravuri umane prin procedeul personific─ârii. 2) Povestire ├«n care elementele imaginare nu se disting de cele reale. 3) rar Subiectul unei opere literare. /<lat. fabula
fabul─â f. 1. povestire alegoric─â ce con╚Ťine un adev─âr moral sub v─âlul unei fic╚Ťiuni u╚Öoare: fabulele lui Donici; 2 lucru pl─âsmuit: e o fabul─â; 3. pricin─â de r├ós: a ajuns fabula ora╚Öului; 4. mitologie: zeii fabulei.
*f├íbul─â f., pl. e (lat. f├íbula, din ace─şa╚Ö─ş r─âd. cu fama, fa─şm─â). Mic─â povestire, de ordinar ├«n versur─ş, care ascunde moralitatea supt v─âlu une─ş fic╚Ťiun─ş: fabulele lu─ş Esop, Fedru, Lafontaine, Donic─ş. Mit, poveste: zei─ş din fabul─â. Legend─â, istorie fals─â: vorba asta e o fabul─â.
FABULĂ s. (LIT.) (pop.) tîlc. (O ~ de Esop.)
fabulă s. v. ACȚIUNE. AFABULAȚIE. FABULAȚIE. INTRIGĂ. SUBIECT.
F├üBUL─é (< fabula) s. f. 1. Specie a genului epic, alegoric─â, ├«n versuri sau ├«n proz─â, av├ónd ca personaje animale, plante, lucruri, cu ajutorul c─ârora sunt satirizate, ├«n scop moralizator, mentalit─â╚Ťi umane. Au scris f.: Esop, Fedru, La Fontaine, Kr├«lov, Gr. Alexandrescu, Al. Donici, T. Arghezi ╚Ö.a. 2. (Rar) Subiectul unei opere literare.
LUPUS IN FABULA (lat.) lupul din fabul─â ÔÇô Teren╚Ťiu, ÔÇ×AdelphoiÔÇŁ, act. IV, scena 1. Persoan─â care ├«╚Öi face apari╚Ťia tocmai ├«n momentul c├ónd se discut─â despre ea: vorbe╚Öti de lup ╚Öi lupul la u╚Ö─â.
fabul─â (lat. fabula ÔÇ×vorbireÔÇŁ, ÔÇ×povesteÔÇŁ), figur─â de stil narativ─â, ╚Öi anume o scurt─â nara╚Ťiune la care particip─â, de regul─â, animale personificate, introdus─â ├«ntr-o expunere, de obicei retoric─â, cu scopul justific─ârii, pe temeiul analogiei (compara╚Ťiei), a unor argumente ╚Öi ├«ndemnuri. F. este o pild─â inventat─â (fictiv─â) (P). Aristotel (Aristote, Rh├ętorique, II, p. 104-105) o ilustreaz─â dup─â cum urmeaz─â: ÔÇ×Fabula este, de exemplu, aceea pe care a povestit-o Stesihor privitor la Falaris ╚Öi Esop ├«n ap─ârarea demagogului. Cet─â╚Ťenii Himerei aleseser─â un strateg cu puteri depline, Falaris, ╚Öi voiau s─â-i dea o gard─â personal─â; Stesihor, ├«ntre altele, le povesti acest apolog: un cal st─âp├ónea singur o paji╚Öte; a ap─ârut un cerb care ├«i strica p─â╚Öunea; calul, vr├ónd s─â se r─âzbune pe cerb ├«l ├«ntreab─â pe un om dac─â n-ar putea s─â-l ajute s─â pedepseasc─â cerbul; omul ├«i spuse c─â ar putea s─â-l ajute, cu condi╚Ťia ca el s─â accepte un fr├óu ╚Öi s─â-l lase s─â se urce ├«n spatele lui ├«narmat cu suli╚Ťe. ├Än╚Ťelegerea fiind ├«ncheiat─â ╚Öi omul urcat pe cal, acesta, ca pre╚Ť al r─âzbun─ârii, deveni sclavul omului. Voi, la fel, spuse el, fi╚Ťi aten╚Ťi, c─â vr├ónd s─â v─â r─âzbuna╚Ťi contra du╚Ömanului s─â nu ave╚Ťi soarta calului. Sunte╚Ťi deja sub fr├óu; c─âci a╚Ťi ales un strateg cu puteri absolute; dac─â ├«i da╚Ťi o gard─â ╚Öi-i permite╚Ťi s─â se urce ├«n spinarea voastr─â, ve╚Ťi deveni din acest moment sclavii lui Falaris.ÔÇŁ Figura de mai sus, dezvoltat─â ├«ntr-o nara╚Ťiune de sine st─ât─âtoare, constituie fabula ca specie a genului epic.

Fabul─â dex online | sinonim

Fabul─â definitie

Intrare: fabul─â
fabul─â substantiv feminin
Intrare: fabula
fabula verb grupa I conjugarea a II-a