fabricare definitie

2 intrări

26 definiții pentru fabricare

fabrica vt [ At: NEGRUZZI, S. I, 255 / Pzi: fabric, (Trs; Buc) fabric / E: fr fabriquer, lat fabricare] 1 A produce o marfa în serie (și în cantități mari), prelucrând materia primă într-o fabrică, uzină etc. 2 (Fam; pgn) A confecționa (1). 3 (Fig) A inventa.
fabricare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: fabrica] 1 Producere a unei mărfi în serie Si: fabricat1 (1), fabricație (1). 2 (Fam; pgn) Confecționare (1). 3 (Fig) Născocire.
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.
FABRICÁRE s. f. Acțiunea de a fabrica. – V. fabrica.
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce o marfă în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.
FABRICÁRE s. f. Acțiunea de a fabrica. – V. fabrica.
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce mărfuri în serie și în cantități mari, prelucrînd materia primă într-o fabrică sau într-o uzină. Uzinele «Steagul Roșu» din Orașul Stalin au fabricat primele tractoare romînești. ◊ Refl. pas. În țara noastră se fabrică astăzi mașini și utilaje industriale care înainte erau importate din străinătate cu prețul înrobirii țării noastre către imperialiștii străini. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 58. ♦ A face, a confecționa. Era un loton vechi, cu table murdare și sleite, cu bilele desperecheate și în mare parte fabricate de mîna lui Hariton. C. PETRESCU, A. 275. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui. Scriitorii noștri cred că este destul a-și boteza eroii... cu niște nume pe care le cred poetice și pe care le fabrică singuri. MACEDONSKI, O. IV 92. Îmi ceti o compunere a sa care n-ar fi rea dacă autorului nu i-ar fi fost drag a se face cunoscut prin originalitate... fabricînd de la sine ziceri, și vrute și nevrute. NEGRUZZI, S. I 255.
FABRICÁRE s. f. Acțiunea de a fabrica.
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricáre (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricắrii
fabricá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. fábric, 3 sg. și pl. fábrică
fabricáre s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fabricării
FABRICÁ vb. 1. a face, a produce. (Uzina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. v. confecționa.
FABRICÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.
FABRICÁRE s. 1. v. producție. 2. v. confecționare.
FABRICÁ vb. I. tr. 1. A lucra, a confecționa anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică). 2. (Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i. fábric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].
FABRICÁRE s.f. Acțiunea de a fabrica; fabricație. [< fabrica].
FABRICÁ vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină. 2. (fam.) a face ceva la repezeală. ◊ (fig.) a născoci, a inventa. (< fr. fabriquer, lat. fabricare)
A FABRICÁ fábric tranz. 1) (mărfuri, produse) A produce în serie, prelucrând materia primă (la o fabrică, la o uzină). 2) fig. depr. A face în grabă și necalitativ. ~ versuri. 3) fig. A crea în imaginație în mod arbitrar; a ticlui; a născoci; a inventa; a izvodi; a broda. /<fr. fabriquer, lat. fabricare
fabricà v. 1. a face prin procedări mecanice; a fabrica postavuri, arme; 2. a pune să se fabrice; 3. fig. a plăsmui: a fabrica o istorie
fabricare f. 1. acțiune, mod de a fabrica; 2. rezultatul acestei acțiuni.
*fábric, a v. tr. (lat. fábrico, -áre, și fábricor, -ári). Fac oare-care lucrurĭ pin ajutoru mașinilor orĭ altor instrumente: a fabrica arme, mobile, plugurĭ. Fig. Inventez: poeziile atribuite luĭ Osian au fost fabricate de Mac-Pherson.
fabricațiúne f. (lat. fabricátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a fabrica: postav de bună fabricațiune. Lucru fabricat: fabricațiune străină. – Și -áție. Ca acțiune, ob. -áre.
FABRICA vb. 1. a face, a produce. (Uzina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. a confecționa, a executa, a face, a produce. (A ~ noi sortimente de îmbrăcăminte.)
FABRICARE s. 1. fabricație, producție. (Procesul de ~.) 2. confecție, confecționare, executare, facere, făcut, producere. (~ unor sortimente de îmbrăcăminte.)
fabrica, fabric v. r. (tox.) a lua o nouă doză de drog pentru a îndepărta starea depresivă provocată de sindromul de sevraj.

fabricare dex

Intrare: fabrica
fabrica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -bri-
Intrare: fabricare
fabricare substantiv feminin
  • silabisire: -bri-