fabrică definitie

36 definiții pentru fabrică

fabrica vt [ At: NEGRUZZI, S. I, 255 / Pzi: fabric, (Trs; Buc) fabric / E: fr fabriquer, lat fabricare] 1 A produce o marfa în serie (și în cantități mari), prelucrând materia primă într-o fabrică, uzină etc. 2 (Fam; pgn) A confecționa (1). 3 (Fig) A inventa.
fabrică sf [At: (a. 1803) URICARIUL IV, 171/ 8 / A și: (Trs; Buc) fabrică / V: (pop) făb" (Pl: ~ici, -ce) / Pl: ~ici / E: fr fabrique, ger Fabrik, rs фaбpнкa] 1 Întreprindere industrială care, printr-un sistem de mașini și instalații, transformă materia primă în produse finite, în serie și în cantități mari. 2 (Fam; îe) A lua (sau a băga) (pe cineva) în (sau la) ~ A certa. 3 (Fam; îae) A cere socoteală. 4 (Fam; îae) A bate. 5 (Fam; îae) A intra în ~ca (cuiva) A fi certat de cineva. 6 (Fam; îae) A i se cere socoteală. 7 (Fam; îae) A fi bătut.
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.
FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce o marfă în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.
FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce mărfuri în serie și în cantități mari, prelucrînd materia primă într-o fabrică sau într-o uzină. Uzinele «Steagul Roșu» din Orașul Stalin au fabricat primele tractoare romînești. ◊ Refl. pas. În țara noastră se fabrică astăzi mașini și utilaje industriale care înainte erau importate din străinătate cu prețul înrobirii țării noastre către imperialiștii străini. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 58. ♦ A face, a confecționa. Era un loton vechi, cu table murdare și sleite, cu bilele desperecheate și în mare parte fabricate de mîna lui Hariton. C. PETRESCU, A. 275. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui. Scriitorii noștri cred că este destul a-și boteza eroii... cu niște nume pe care le cred poetice și pe care le fabrică singuri. MACEDONSKI, O. IV 92. Îmi ceti o compunere a sa care n-ar fi rea dacă autorului nu i-ar fi fost drag a se face cunoscut prin originalitate... fabricînd de la sine ziceri, și vrute și nevrute. NEGRUZZI, S. I 255.
FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Ansamblu de instalații industriale, grupate în același loc și avînd o organizație unitară, în care se prelucrează o materie primă cu ajutorul mașinilor și pe bază de diviziune a muncii, pentru a produce în special mărfuri de larg consum, în serie și în cantități mari. Mii de lucrători pornesc spre fabrici și ateliere. BOGZA, A. Î. 247. În fabrici focu-nvie prin cuptoare, Și-n huiet lung tăcerea se preface, Și harnice se mișcă fără pace Uneltele de bunuri creatoare, NECULUȚĂ, Ț. D. 17. Din coșurile înalte ale fabricilor gîlgîie rotocoale negre de fum. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. Din Frauenfeld am mers în Islicon, unde sînt multe fabrici, întru care să lucrează stambe. GOLESCU, Î. 164. ◊ (Ironic) Galbeni, stupi... trebuia să ducă dascălii poclon catihetului de la fabrica de popi din Folticeni. CREANGĂ, A. 81. ◊ Expr. (Familiar) A lua (pe cineva) în fabrică = a lua la rost, a muștrului. A intra în fabrica cuiva = a fi luat la rost, a fi muștruluit. – Pl. și: (popular) făbrici.
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fábrică (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fábricii; pl. fábrici
fabricá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. fábric, 3 sg. și pl. fábrică
fábrică s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fábricii; pl. fábrici
FABRICÁ vb. 1. a face, a produce. (Uzina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. v. confecționa.
FABRICÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.
FÁBRICĂ s. v. uzină.
FABRICÁ vb. I. tr. 1. A lucra, a confecționa anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică). 2. (Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i. fábric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].
FÁBRICĂ s.f. Întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse, mai ales în bunuri de larg consum, în serie și în cantități mari. [< fr. fabrique, rus. fabrika, cf. lat. fabrica].
FABRICÁ vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină. 2. (fam.) a face ceva la repezeală. ◊ (fig.) a născoci, a inventa. (< fr. fabriquer, lat. fabricare)
FÁBRICĂ s. f. întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse (finite), în serie și în cantități mari. (< fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik)
fábrică (făbrici), s. f. – Întreprindere industrială. – Mr. fabrică. Lat. fabrica, prin intermediul it. fabbrica (după Sanzewitsch 202, din rus. fábrika). – Der. (din fr.) fabrica, vb.; fabricant, s. m.; fabricat, s. n., din germ. Fabrikat; fabricați(un)e, s. f. Forma mr. derivă de asemenea din it., ca ngr. φάμπριϰα, bg., tc. fabrika.
A FABRICÁ fábric tranz. 1) (mărfuri, produse) A produce în serie, prelucrând materia primă (la o fabrică, la o uzină). 2) fig. depr. A face în grabă și necalitativ. ~ versuri. 3) fig. A crea în imaginație în mod arbitrar; a ticlui; a născoci; a inventa; a izvodi; a broda. /<fr. fabriquer, lat. fabricare
FÁBRICĂ ~ci f. Întreprindere industrială care prelucrează materia primă transformând-o în produse finite. ~ de zahăr.A lua (pe cineva) în ~ lua pe cineva la rost. [G.-D. fabricii] /<fr. fabrique, germ. Fabrik
fabricà v. 1. a face prin procedări mecanice; a fabrica postavuri, arme; 2. a pune să se fabrice; 3. fig. a plăsmui: a fabrica o istorie
fabrică f. stabiliment unde se fabrică obiecte pentru comerț: preț, marfă de fabrică.
*fábric, a v. tr. (lat. fábrico, -áre, și fábricor, -ári). Fac oare-care lucrurĭ pin ajutoru mașinilor orĭ altor instrumente: a fabrica arme, mobile, plugurĭ. Fig. Inventez: poeziile atribuite luĭ Osian au fost fabricate de Mac-Pherson.
fábrică f., pl. ĭ (lat. fábrica [fr. forge], d. fáber, meseriaș, ferar, din aceĭașĭ răd. cu facio, fac. V. faur). Manufactură, stabiliment în care se fabrică ceva: fabrică de arme, de încălțăminte. Prețu fabriciĭ, prețu cu care fabricantu vinde articulele luĭ în comerciŭ. Marca fabriciĭ, semnu, blazonu pin care se distinge o fabrică de alta.
FABRICA vb. 1. a face, a produce. (Uzina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. a confecționa, a executa, a face, a produce. (A ~ noi sortimente de îmbrăcăminte.)
FABRICĂ s. uzină, (reg.) mașină, (germanism, în Ban.) verc, (înv.) cherhana. (A intrat pe poarta ~.)
fabrică DA, citînd limbile din care au putea veni fabrică, adaugă la fr. fabrique și lat. fabrica, poate rus. фaбpuкa. Dicționarele următoare (CADE, DLRM), făcînd și aici un pas înapoi, pornesc numai de la franceză, dar cel de-al doilea adaugă și germ. Fabrik. Dar ce facem cu accentul? În Transilvania, Unde există și fabrică (exemple la Ursu), se poate vorbi de origine germană, dar în restul țării nu, și nici de origine franceză, decît dacă socotim că forma franceză a fost „latinizată”. Lucrul acesta s-a petrecut, bineînțeles, cu unele cuvinte, dar e greu de văzut de ce s-ar fi întîmplat cu un termen care de la început a pătruns în limbajul general. Se pune problema de unde a venit prima dată noțiunea. După Ursu, prima atestare e într-o traducere din rusește (1785, rămasă însă în manuscris), iar a doua, din italienește (1795). Trebuie să observăm însă că φάμπριϰα există în neogreacă. Mi se pare neîndoios că în secolul al XVIII-lea cuvîntul a fost cunoscut și la noi, pe vremea cînd limba străină cea mai răspindită era greaca. Mai curios este că Lexiconul de la Buda (citat după Ursu) cunoaște forma favrică, și această mi se pare că nu se poate explica decît prin grecește, dacă o asemenea formă există în greacă; ar fi explicabilă ca un arhaism cu v pentru b?
a băga în fabrică de pumni expr. a lua la bătaie.
a intra în fabrică expr. 1. a fi certat, a primi reproșuri, a i se cere socoteală. 2. a fi bătut.
a lua (pe cineva) în fabrică expr. a face reproșuri (cuiva), a certa (pe cineva), a cere socoteală (cuiva) 2. a bate (pe cineva)
a vârî în fabrică (pe cineva) expr. a bate (pe cineva).
a-și băga cuponul în fabrică expr. (glum.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
fabrica, fabric v. r. (tox.) a lua o nouă doză de drog pentru a îndepărta starea depresivă provocată de sindromul de sevraj.
fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.

fabrică dex

Intrare: fabrică (pl. făbrici)
fabrică pl. făbrici
Intrare: fabrica
fabrica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -bri-
Intrare: fabrică (pl. fabrici)
fabrică pl. fabrici substantiv feminin
  • silabisire: -bri-