fabianism sn [At: DN3 / P: -bi~a- / E: eg fabianism, fr fabianisme] Doctrină de la sfârșitul sec. XIX din Anglia, care susținea ideea trecerii lente de la capitalism la socialism, prin reforme de stat.

FABIANÍSM s. n. Doctrină care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] – Din engl. fabianism, fr. fabianisme.

FABIANÍSM s. n. Doctrină care preconiza trecerea lentă, pe calea reformelor de stat, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] – Din engl. fabianism, fr. fabianisme.

fabianísm s.n. (polit.) Doctrină a Societății Fabiene din Anglia de la sfârșitul sec. 19, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism prin reformare și înscrierea în cadrul legal existent. • sil. -bi-a-. / engl. fabianism, fr. fabianisme; cf. nm. pr. Quintus Fabius Maximus, supranumit Cunctator „temporizatorul”, general roman, celebru pentru tactica sa temporizatoare în lupta împotriva lui Hannibal.

fabianísm (-bi-a-) s. n.

fabianísm s. n. (sil. -bi-a-)

FABIANÍSM s.n. Doctrina fabienilor. [Pron. -bi-a-. / cf. fr. fabianisme, it. fabianismo, germ. Fabianismus].

FABIANÍSM s. n. doctrină a unei organizații reformiste din Anglia, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism pe calea reformelor de stat. (< engl. fabianism, fr. fabianisme)