fațetat definitie

17 definiții pentru fațetat

fațeta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr facetter] 1-2 A tăia sau a șlefui în fațete. 3 (Pgr) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie pentru a permite fixarea pe un suport.
fațetat1 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fațeta] 1-3 Fațetare (1-3).
fațetat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: fațeta] 1-2 Tăiat sau șlefuit în fațete. 3 (Pgr; d. un clișeu sau o piesă de stereotipie) Prelucrat pentru a permite fixarea pe suport.
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.
FAȚETÁT1 s. n. Fațetare. – V. fațeta.
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.
FAȚETÁT1 s. n. Fațetare. – V. fațeta.
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațetá vb. I. tr. 1 (tehn.) A tăia sau a șlefui în fațete (1). 2 (tipogr.; compl. indică clișee sau piese de stereotipie) A prelucra pentru a permite fixarea pe un suport. 3 (med.) A efectua o construcție protetică ce reconstituie partea vizibilă a dinților artificiali. • prez.ind. -ez. / <fr. facetter <lat. facĭes, -ei „față”.
fațetát2, -ă adj. 1 (tehn.) Care este tăiat sau șlefuit în fațete (1). 2 (tipogr.; despre clișee sau piese de stereotipie) Care este prelucrat pentru a permite fixarea pe un suport. • pl. -ți, -te. / v. fațeta.
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetá vb., ind. prez. 1 sg. fațetéz, 3 sg. și pl. fațeteáză
FAȚETÁ vb. I. tr. A șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ♦ (Poligr.) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. [< fr. facetter].
FAȚETÁT s.n. Fațetare. [< fațeta].
FAȚETÁ vb. tr. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ◊ (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter)
A FAȚETÁ ~éz tranz. (pietre scumpe) A înzestra cu fațete (prin prelucrare). /<fr. facetter

fațetat dex

Intrare: fațeta
fațeta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fațetat (adj.)
fațetat 1 adj. adjectiv
Intrare: fațetat (s.n.)
fațetat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular