făurire definitie

2 intrări

21 definiții pentru făurire

făuri vt [At: BĂRAC, T. 38 / V: (rar) ~ra / P: fă-u~ / Pzi: ~esc / E: faur2] 1 (Înv) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal. 2 (Înv) A confecționa (1). 3 A crea 4 A construi (1).
făurire sf [At: CONTEMP., 1949, nr 160, 2/1 / Pl: ~ri / E: făuri] 1 (Înv) Prelucrare (prin forjare cu ciocanul) a unui metal. 2 (Înv) Confecționare (1). 3 (Fig) Creare (1). 4 (Fig) Construire (1).
FĂURÍ, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a face, a realiza. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur2.
FĂURÍRE s. f. Acțiunea de a făuri și rezultatul ei; creare, înfăptuire, construire. [Pr.: fă-u-] – V. făuri.
FĂURÍ, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur2.
FĂURÍRE s. f. Acțiunea de a făuri și rezultatul ei; creare, înfăptuire, construire. [Pr.: fă-u-] – V. făuri.
FĂURÍ, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. Fiecare tonă de metal sau de grîne, fiecare promoție de ingineri sau de învățători, fiecare curs de alfabetizare sau de universitate, fiecare zi a patriei noastre arată că masele făuresc istoria. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/2. Poezia toamnei îmi fură sufletul și, ca să scap de urîtul pocit și hursuz, mă pun să făuresc versuri. PĂUN-PINCIO, P. 129. ◊ Refl. pas. Statul democrat-popular s-a făurit și s-a consolidat în focul unor înverșunate lupte de clasă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. 2. (Învechit; cu privire la un metal sau un obiect de metal) A lucra (prin forjare cu ciocanul); p. ext. a fabrica. (Poetic) Un suflet tînăr ne străbate Și ne îndeamnă către cer – Din suferinți abia-ndurate Ne-am făurit armuri de fier. CERNA, P. 34. N-aș vrea să pun mina... la făurit de lanțuri. ALECSANDRI, T. 1535 ◊ (Absol., rar, cu privire la orice obiect) Pietrarii lui Manole... ciopîrteau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513.
FĂURÍRE s. f. Acțiunea de a făuri; creare, înfăptuire, construire. Marxism-leninismul pornește de la ideea că făurirea unei puternice baze economice socialiste este condiția fundamentală a viitorului fericit al poporului muncitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 326, 1/2. – Pronunțat: fă-u-.
făurí (a ~) (fă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făurésc, imperf. 3 sg. făureá; conj. prez. 3 să făureáscă
făuríre (fă-u-) s. f., g.-d. art. făurírii
făurí vb. (sil. fă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făurésc, imperf. 3 sg. făureá; conj. prez. 3 sg. și pl. făureáscă
făuríre s. f. (sil. fă-u-), g.-d. art. făurírii
FĂURÍ vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. v. realiza.
FĂURÍRE s. 1. creare, înfăptuire, întemeiere, realizare. (~ unui stat național unitar.) 2. v. realizare.
A făuri ≠ a distruge
A FĂURÍ ~ésc tranz. 1) poet. A concepe și a transforma în fapt printr-un efort creator. 2) înv. (metale) A prelucra la cald sau la rece, bătând cu ciocanul (pentru a da o formă definită). [Sil. fă-u-] /Din faur
făurì v. 1. a bate fierul și alte metale spre a le da o formă: a făuri lanțuri; 2. fig. a plăsmui. [Lat. FABRIRE].
făurésc v. tr. (d. faur). Lit. Fabric, fac: a făuri o sabie. Fig. Ticluĭesc: a făuri o mincĭună.
FĂURI vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. a efectua, a executa, a face, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.)
FĂURIRE s. 1. creare, înfăptuire, întemeiere, realizare. (~ unui stat național unitar.) 2. executare, execuție, facere, realizare. (~ unei opere durabile.)
FACIT INDIGNATIO VERSUS (lat.) indignarea făurește versuri – Iuvenal, „Satirae”, I, 79. Nemulțumirea, sentimentul de revoltă stimulează talentul poetului.

făurire dex

Intrare: făuri
făuri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: fă-u-
Intrare: făurire
făurire substantiv feminin
  • silabisire: fă-u-