fătătoare definitie

13 definiții pentru fătătoare

fătătoare [At: DOSOFTEI, PS. 266 / Pl: ~oare, ~ori / E: făta + -(ă)toare] 1 a (D. femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. 2 sf (Reg) Oaie care are peste doi ani. 3 sf (Pop) Organ genital al unor animale femele Si: fătăciune (4), pipotă, soție. 4 sf (Pop; rar; prt) Organ genital feminin Si: fătăciune (5). 5 sf (Pop) Loc unde fată animalele Si: fătăciune (6).
FĂTĂTOÁRE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s. f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organ genital al unor femele. 2. S. f. (Pop.) Loc unde fată animalele. – Făta + suf. -ătoare.
FĂTĂTOÁRE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s. f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organul genital al unor animale-femele. 2. S. f. (Pop.) Loc unde fată animalele. – Făta + suf. -ătoare.
FĂTĂTOÁRE1, fătătoare, adj. f. (În opoziție cu stearpă) Care e aptă să fete. La botez, ciobanul dărui finului său o oaie fătătoare. ISPIRESCU, L. 208. Trei sute de vaci fătătoare, împărțite în două cîrduri. I. IONESCU, D. 369. – Pronunțat: -toa-.
FĂTĂTOÁRE2, fătători, s. f. Locul unde fată animalele.
fătătoáre1 adj. f., pl. fătătoáre
fătătoáre2 s. f., g.-d. art. fătătórii; pl. fătătóri
fătătoáre adj. f., pl. fătătoáre
fătătoáre s. f., g.-d. art. fătătórii; pl. fătătóri
Fătătoare ≠ stearpă
FĂTĂTOÁRE1 ~ adj. și substantival (despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. /a făta + suf. ~ătoare
FĂTĂTOÁRE2 ~óri f. pop. 1) Loc special amenajat unde fată animalele. 2) Organ genital al unor animale-femele. /a făta + suf. ~ătoare
fătătoáre2 adj. f. sg. sau s.f. sg. (reg.) vacă, oaie, iapă, scroafă, capră aptă pentru reproducere, bună de prăsilă; mulgare, mulzare, mânzare, sugare, aplecătoare, matcă.

fătătoare dex

Intrare: fătătoare (adj.)
fătătoare adj. adjectiv feminin
Intrare: fătătoare (s.f.)
fătătoare s.f. substantiv feminin