Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 950340:

fârtát, fârtați, (fărtat), s.m. – 1. Frate de cruce; prieteni legați prin jurământ până la moarte. 2. Prieten, tovarăș, ortac. În Maramureș, cel mai frecvent are sensul de „membru al unei cete de păcurari”. „Păcurarii împreună formează o ceată sau o confrerie de feciori” (Latiș, 1993). Păcurarii devin fârtați „înainte de urcatul la munte, dar după ruptu’ sterpelor”, prin prestarea unui jurământ „prin care se obligă reciproc să păstreze secretul stânii” (Latiș, 1993). „După ce i-a mai trecut lui Pintea supărarea de moartea lui Racolța, și-a căutat iar fârtații, haiducii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 217). – Lat. *frătat (< frate + suf. -at) (Scriban, Pușcariu, DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. fertát (Bakos, 1982).

fărtat definitie

fărtat dex