fărmăcitoriu definitie

2 definiții pentru fărmăcitoriu

fărmăcitoriu, ~oare smf [At: DOSOFTEI, V. S. 42 / Pl: ~ii, ~oare / E: *fărmăci + -tor] (Înv; nob) Persoană care prepară otrăvuri.
fărmăcitóriu, -oáre, adj. (înv.) făcător de otrăvuri.

fărmăcitoriu dex

Intrare: fărmăcitoriu
fărmăcitoriu