fărmăcător definitie

24 definiții pentru fărmăcător

fărmăcător, ~oare a vz fermecător
fermecător, ~oare [At: PALIA (1581), ap. CCR 71 / V: (pop) fărmăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: fermeca + -ător] 1-2 smf, a (În basme, superstiții) (Persoană) care face vrăji. 3 a (Înv) Magic. 4 a Care încântă Și: desfătător, încântător.
fermecătorea sf [At: GORJAN, H. II, 182 / Pl: ~ese / E: fermecător + -easă] (Îvp) Fermecătoare (1).
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.
FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.
FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.
FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încîntă. Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. A. II 171. 2. (În basme și în superstiții) Care face farmece, care vrăjește. ♦ (Substantivat) Vrăjitor. Mai rar se aud de barbați cari-s fermecători. ȘEZ. IV 181. – Variantă: fărmăcătór, -oáre (CREANGĂ, P. 275) adj.
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; f. sg. și pl. fermecătoáre
FERMECĂTOÁRE s. v. babă, vrăjitoare.
FERMECĂTÓR adj. 1. v. încântător. 2. feeric, încântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. v. adorabil.
FERMECĂTÓR s. v. vrăjitor.
Fermecător ≠ repulsiv, respingător
FERMECĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care farmecă; care cucerește prin farmecul său; încântător; admirabil. Muzică ~oare. /a fermeca + suf. ~ător
FERMECĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care face farmece, vrăji; vrăjitor. /a fermeca + suf. ~ător
fermecător a. care farmecă sau încântă: frumusețe fermecătoare. ║ m. cel ce face fermece.
fărmăcătór (est) și fermec- (vest), -oáre adj. Care te farmecă, încîntător: o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V. bahorniță, șișcă 1 și boscorodesc.
fermecătoare s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.
fermecător s. v. VRĂJITOR.
FERMECĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. feeric, încîntător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. adorabil, încîntător. (Un tînăr ~.)
fermecătorea s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.
fermecătóare, s.f. – (mag.) Vrăjitoare. – Din farmeca „a vrăji” + -ătoare.

fărmăcător dex

Intrare: fermecător (adj.)
fermecător adjectiv
fărmăcător adjectiv
Intrare: fărmăcător
fărmăcător
Intrare: fermecător (s.m.)
fermecător substantiv masculin
fărmăcător substantiv masculin