Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru f─ârdelege

f─âr─âdelege [At: COD. VOR. 170/9 / V: f─ârdelege (S ╚Öi: ├«nv f─âr' delege), (├«vr) f─âr─âleage / S ╚Öi: (├«nv) f─âr─â-de-lege, f─âr─â de lege / Pl: ~egi / E: f─âr─â + de4 + lege dup─â vsl đ▒eđĚađ║ođŻđŞđÂ] 1-2 smf, a (Bis; ├«nv) Necredincios. 3-4 smf, a (Bis; ├«nv) P─âc─âtos. 5-6 smf, a (Bis; ├«nv) Criminal2 (1). 7 av ├Än mod nelegiuit. 8 sf (├Änv) Sacrilegiu. 9 sf (├Ävp) Nelegiuire.
f─ârdelege sf vz f─âr─âdelege
F─éR─éDEL├ëGE, f─âr─âdelegi, s. f. (├Änv. ╚Öi pop.) Fapt─â rea; nelegiuire, tic─âlo╚Öie, mi╚Öelie. [Var.: f─ârdel├ęge s. f.] ÔÇô F─âr─â + de4 + lege (dup─â sl. bezakonije).
FĂRDELÉGE s. f. v. fărădelege.
F─éR─éDEL├ëGE, f─âr─âdelegi, s. f. (├Änv. ╚Öi pop.) Fapt─â rea; nelegiuire, tic─âlo╚Öie, mi╚Öelie. [Var.: f─ârdel├ęge s. f.] ÔÇô F─âr─â + de4 + lege (dup─â sl. bezakonije).
FĂRDELÉGE s. f. v. fărădelege.
F─éR─éDEL├ëGE, f─âr─âdelegi, s. f. Fapt─â rea, nelegiuire, mi╚Öelie, tic─âlo╚Öie. Oric├«t s-ar zv├«rcoli burghezia, oric├«te crime ╚Öi f─âr─âdelegi ar ├«nf─âptui, ea nu poate opri in loc mersul dezvolt─ârii societ─â╚Ťii. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 1-2, 95. Uciga╚Öul lui Andrei, ├«n loc de r─âsplata ce a╚Ötepta de la Mihai, fu os├«ndit a i se t─âia capul pentru f─âr─âdelegea ce f─âcuse. B─éLCESCU, O. II 260. ÔÇô Variant─â: f─ârdel├ęge (ALECSANDRI, P. A. 172) s. f.
FĂRDELÉGE s. f. v. fărădelege.
f─âr─âdel├ęge s. f., art. f─âr─âdel├ęgea, g.-d. art. f─âr─âdel├ęgii; pl. f─âr─âdel├ęgi
f─âr─âdel├ęge s. f., art. f─âr─âdel├ęgea, g.-d. art. f─âr─âdel├ęgii; pl. f─âr─âdel├ęgi
FĂRĂDELÉGE adj. v. mișelesc, rușinos, scelerat.
FĂRĂDELÉGE adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
FĂRĂDELÉGE s. v. ticăloșie.
F─âr─âdelege Ôëá lege
FĂRĂDELÉGE ~i f. Faptă care contrazice legile juridice sau morale; nelegiuire. [G.-D. fărădelegii] /fără + de + lege
f─âr─âdelege f. fapt─â nelegiuit─â, crim─â. [Modelat dup─â slav. BEZAKONI─ČE (v. bazaconie)]. ÔĽĹ a. criminal: era om f─âr─âdelege CR.
f─âr─â-de-lege f., pl. f─âr─â-de-leg─ş. Crim─â.
f─âr─âdelege adj. v. MI╚śELESC. RU╚śINOS. SCELERAT.
f─âr─âdelege adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MI╚śEL. MIZERABIL. M├ÄR╚śAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TIC─éLOS.
F─éR─éDELEGE s. abjec╚Ťie, infamie, josnicie, mi╚Öelie, m├«r╚Ö─âvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, tic─âlo╚Öie, (livr.) ignominie, turpitudine, (ast─âzi rar) scelera╚Ťie, (pop. ╚Öi fam.) par╚Öivenie, (pop.) becisnicie, blestem─â╚Ťie, sc├«rn─âvie, spurc─âciune, (reg.) m├«r╚Ö─âvenie, (├«nv.) bazaconie, blestem─âciune, nebunie, necurat, necur─â╚Ťie, necur─â╚Ťire, p─âg├«n─âtate, p─âg├«nie, verig─â╚Öie, (fig.) murd─ârie. (A comite o ~.)
INVITAT CULPAM QUI DELICTUM PRAETERIT (lat.) cine trece cu vederea o gre╚Öeal─â ├«ndeamn─â la o f─âr─âdelege ÔÇô Publilius Syrus, ÔÇ×SententiaeÔÇŁ, 269.

F─ârdelege dex online | sinonim

F─ârdelege definitie

Intrare: f─âr─âdelege
f─âr─âdelege substantiv feminin
f─ârdelege