făraș definitie

15 definiții pentru făraș

făraș sn [At: (a. 1800) TARIF, ap. ȘIO / V: (înv) ~aj, foraș / Pl: ~e / E: tc faraș] 1 Obiect casnic în formă de lopată cu coada scurtă, în care se mătură gunoiul. 2 (Îe) A aduna (sau a lua) (pe cineva) cu ~ul A bate pe cineva foarte tare.
FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș.
FORÁȘ s. n. v. făraș.
FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș.
FORÁȘ s. n. v. făraș.
FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată de metal cu coadă scurtă, în care se strînge cu mătura gunoiul.
făráș s. n., pl. făráșe
făráș s. n., pl. făráșe
făráș (făráșe), s. n. – Obiect casnic în care se strînge cu mătura gunoiul. – Mr. fărașe, megl. frașă. Tc. faraș (Șeineanu, II, 168; Ronzevalle 123), cf. ngr. φαρασι, bg. faraš.
FĂRÁȘ ~e n. Obiect de uz casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul sau cu care se scoate jăraticul. /<turc. faraș
făraș n. lopățică de strâns gunoiu: fărașe de tinichea. [Turc. FARAȘ].
faráș n., pl. e (turc. faraš; ngr. farási). Lopățică maĭ mare cu coadă scurtă de strîns gunoĭu din casă orĭ de pe stradă. – Și făraș.
făráș, V. faraș.
a face pe cineva făraș expr. a bate foarte tare (pe cineva).
a fi pus pe făraș / pe liber expr. a fi dat afară, a fi concediat.

făraș dex

Intrare: făraș
făraș substantiv neutru
foraș