fărâmător definitie

9 definiții pentru fărâmător

fărâmător, ~oare [At: LTR / V: ~răm~, ~mitor, fărm~, (îrg) fărmătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fărâma + -fă)tor] 1 a Care fărâmă (1). 2 a (Fig) Distrugător. 3-4 sn Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. 5 sn (Teh; îs) ~ de așchii Prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o conduce și a o sfărâma. 6 sn (Îs) ~ de bulgări Dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărâmă bulgării de pământ cu care sunt amestecați cartofii.
FĂRÂMĂTÓR, fărâmătoare, s. n. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. – Fărâma + suf. -ător.
FĂRÂMĂTÓR, fărâmătoare, s. n. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. – Fărâma + suf. -ător.
FĂRÎMĂTÓR, fărîmătoare, s. n. Dispozitiv pentru fărîmat, atașat la unelte sau la mașini de lucru.
fărâmătór, -oare adj., s.n. 1 adj. Care fărâmă. ♦ Fig. Distrugător. 2 s.n. (tehn.) Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. ◊ Fărâmător de bulgări = dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărâmă bulgării de pământ cu care sunt amestecați cartofii. Fărâmător de așchii = prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o dirija și a o sfărâma. • pl. -ori, -oare. / fărâma + -tor.
fărâmătór s. n., pl. fărâmătoáre
fărâmătór s. n., pl. fărâmătoáre
FĂRÂMĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care fărâmă. /fărâmă + suf. ~tor
FĂRÂMĂTÓR2 ~oáre n. Mașină pentru efectuarea operațiilor de fărâmare. /fărâmă + suf. ~tor

fărâmător dex

Intrare: fărâmător
fărâmător substantiv neutru