făptură definitie

15 definiții pentru făptură

făptu sf [At: PSALT. SCH. 406/12 / Pl: ~ri / E: ml factura] 1 (Înv) Creare (1). 2 (Înv) Poruncă. 3 (Înv; spc) Voință divină. 4 (Bis) Creație (21) divină. 5 (Înv) Idol. 6 (Înv) Lume. 7 (Înv) Univers. 8 (Înv) Natură. 9 (Adesea complinit prin „omenească”, „cu viață” etc.) Ființă (18). 10-11 (Fit) Persoană supusă cuiva sau total dependentă de cineva căruia îi datorează situația sa socială Si: creatură (8-9). 12 Înfățișare fizică a cuiva. 13 (Rar) Structură. 14 (Îvp) Imagine. 15 (Înv) Neam. 16 (Înv) Soi. 17 (Înv) Specie.
FĂPTÚRĂ, făpturi, s. f. 1. Ființă, vietate, creatură. ♦ Trup; p. ext. înfățișare fizică, aspect exterior, statură. 2. Natură, fire; lume, univers. – Lat. factura.
FĂPTÚRĂ, făpturi, s. f. 1. Ființă, vietate, creatură. ♦ Trup; p. ext. înfățișare fizică, aspect exterior, statură. ♦ (Rar) Conformație, structură (a unei ființe, a unui obiect). 2. Natură, fire; lume, univers. – Lat. factura.
FĂPTÚRĂ, făpturi, s. f. 1. Ființă, vietate; creatură. S-aveți grijă... oile-s blînde, nu găsești pe pămînt făptură, mai blîndă. CAMILAR, TEM. 122. Comăneșteanu se uita la el mirat, pînă ce-l umflă rîsul. – Ciudată făptură omenească mai ești, Nicule! D. ZAMFIRESCU, R. 213. Numai prin povești doară de-o mai fi fost făptură omenească de seama lui Ion. VLAHUȚĂ, O. A. II 9. ♦ Trup; p. ext. înfățișare (trupească), boi, statură. Stă țăranul, frămîntat de gînduri. E un trunchi bătrîn făptura lui. CASSIAN, H. 17. De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăce, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un «nu știu cum» ș-un «nu știu ce». EMINESCU, O. I 208. Frumos odor e Fulga! și naltă-i e făptura! ALECSANDRI, O. 211. Și-apoi îi puse-ntrebare: «D-apoi ce făptură are?» Nu-i nici nalt, și nici nu-i gros. Cum e omul mai frumos. ȘEZ. II 34. ♦ (Rar) Conformație, structură. Cioboțica-cucului, după spusa poporului, își are numirea sa de-acolo, pentru că seamănă la făptura florilor sale cu «laba-cucului». MARIAN, O. I 44. 2. (Rar) Soi, specie, neam. Dragii mei! Știți voi ce să facem ca făptura noastră să se și lățească în grabă pintre oameni? SBIERA, P. 300. 3. Natură, fire. Cucuzel... care scotea lacrimi din orice inimă împietrită, aduna lumea de pe lume în pustiul codrilor și veselea întreaga făptură cu viersul său. CREANGĂ, A. 13. Iar zefirii pintre frunze, cu-a lor aripi răcoroase, Răspîndesc un dulce sunet, pe natură-nveselind, Și la glasul lor făptura se resimte înviind. NEGRUZZI, S. II 13.
făptúră s.f. 1 Ființă (1), vietate. Ciudată făptură omenească mai ești! (D. ZAMF.). 2 Trup; ext. înfățișare fizică, aspect exterior, statură. Frumos odor e Fulga! și naltă-i făptura! (ALECS.). 3 Natură, fire; lume. Aduna lumea de pe lume în pustiul condrilor și veselea întreaga făptură cu viersul său (CR.). • pl. -i. / lat. factūra.
făptúră s. f., g.-d. art. făptúrii; pl. făptúri
făptúră s. f., g.-d. art. făptúrii; pl. făptúri
FĂPTÚRĂ s. 1. v. animal. 2. v. vedere. 3. v. statură. 4. v. natură.
FĂPTÚRĂ s. v. aspect, configurație, conformație, divinitate, dumnezeu, fizionomie, formă, idol, înfățișare, profil, structură, zeitate, zeu.
FĂPTÚRĂ ~i f. 1) Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și a se mișca; vietate; viețuitoare; animal; creatură. 2) Înfățișare fizică exterioară; structură a corpului. 3) Lume materială; fire. /<lat. factura
făptură f. 1. rezultatul facerii, ființă, creatură: tot omul fuge, toată făptura se ascunde AL.; 2. mod de a fi, formă: frumos la chip și la făptură AL. [Lat. medieval FACTURA (în sens de CREATURA)].
făptúră f., pl. ĭ (lat. factura. V. factură). Creatură, ființă: omu e făptura luĭ Dumnezeŭ. Construcțiune, formă: om frumos la făptură, de o făptură frumoasă.
făptu s. v. ASPECT. CONFIGURAȚIE. CONFORMAȚIE. DIVINITATE. DUMNEZEU. FIZIONOMIE. FORMĂ. IDOL. ÎNFĂȚIȘARE. PROFIL. STRUCTURĂ. ZEITATE. ZEU.
FĂPTU s. 1. animal, creatură, dobitoc, ființă, lighioană, necuvîntător, vietate, viețuitoare, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. 2. aspect, chip, înfățișare, vedere. (Frumos la ~.) 3. înălțime, statură, talie, (înv. și pop.) boi, (pop.) stat. (Mic la ~.) 4. fire, lume, natură, univers. (Cîntecul lui se răspîndea peste întreaga ~.)
făptúră, făpturi s. f. Ființă, creatură. ♦ (Sens biblic) Creatură, lucrarea lui Dumnezeu sau a omului, deopotrivă materială și spirituală. – Din lat. factura.

făptură dex

Intrare: făptură
făptură substantiv feminin