făptuire definitie

2 intrări

20 definiții pentru făptuire

făptui vt [At: ALECSANDRI, P. II, 120 / Pzi: ~esc / E: fapt + -ui] 1 A săvârși. 2 (Spc) A comite un delict.
făptuire sfAt: DDRF / Pl: ~ri / E: făptui] 1 Săvârșire a unei fapte. 2 Comitere a unui delict.
FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; spec. a comite un delict, o infracțiune. – Fapt + suf. -ui.
FĂPTUÍRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. – V. făptui.
FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune. – Fapt + suf. -ui.
FĂPTUÍRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. – V. făptui.
FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei cu privire la fapte rele, mai ales crime) A face, a săvîrși, a comite. Cînd vedea curgerea, frămîntarea aceea fără preget a apei, îi venea să sară în ea, căci gîndul omorului ce făptuise îi ardea în cap ca un fier roșu. SANDU-ALDEA, U. P. 201. Cum văzură pe Ercule dormind, tăbărîră pe dînsul și mi-l legară pe de toate părțile cu frînghii de ale lor... Ercule nici nu simțea ce făptuiau acești pigmei, fiind el în somn. ISPIRESCU, U. 63.
FĂPTUÍRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei; faptă (mai ales rea). Mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. Și lumea te va blăstema, Că-i blăstem făptuirea ta! COȘBUC, P. I 114.
făptuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făptuiésc, imperf. 3 sg. făptuiá; conj. prez. 3 să făptuiáscă
făptuíre s. f., g.-d. art. făptuírii; pl. făptuíri
făptuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făptuiésc, imperf. 3 sg. făptuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făptuiáscă
făptuíre s. f., g.-d. art. făptuírii; pl. făptuíri
FĂPTUÍ vb. v. comite.
FĂPTUÍRE s. v. comitere.
Făptuire ≠ nefăptuire
A FĂPTUÍ ~iésc tranz. (acțiuni, mai ales reprobabile) A transpune în fapt; a face să aibă loc; a săvârși; a comite. /fapt + suf. ~ui
făptuì v. a face (în sens rău): făptuit-am multe rele AL.
făptuĭésc v. tr. (d. fapt). Comit: a făptui un omor.
FĂPTUI vb. (JUR.) a comite, a face, a săvîrși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)
FĂPTUIRE s. (JUR.) comitere, facere, săvîrșire. (~ unei crime.)

făptuire dex

Intrare: făptui
făptui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: făptuire
făptuire substantiv feminin