făptui definitie

11 definiții pentru făptui

făptui vt [At: ALECSANDRI, P. II, 120 / Pzi: ~esc / E: fapt + -ui] 1 A săvârși. 2 (Spc) A comite un delict.
FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; spec. a comite un delict, o infracțiune. – Fapt + suf. -ui.
FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune. – Fapt + suf. -ui.
FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei cu privire la fapte rele, mai ales crime) A face, a săvîrși, a comite. Cînd vedea curgerea, frămîntarea aceea fără preget a apei, îi venea să sară în ea, căci gîndul omorului ce făptuise îi ardea în cap ca un fier roșu. SANDU-ALDEA, U. P. 201. Cum văzură pe Ercule dormind, tăbărîră pe dînsul și mi-l legară pe de toate părțile cu frînghii de ale lor... Ercule nici nu simțea ce făptuiau acești pigmei, fiind el în somn. ISPIRESCU, U. 63.
făptuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făptuiésc, imperf. 3 sg. făptuiá; conj. prez. 3 să făptuiáscă
făptuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făptuiésc, imperf. 3 sg. făptuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făptuiáscă
FĂPTUÍ vb. v. comite.
A FĂPTUÍ ~iésc tranz. (acțiuni, mai ales reprobabile) A transpune în fapt; a face să aibă loc; a săvârși; a comite. /fapt + suf. ~ui
făptuì v. a face (în sens rău): făptuit-am multe rele AL.
făptuĭésc v. tr. (d. fapt). Comit: a făptui un omor.
FĂPTUI vb. (JUR.) a comite, a face, a săvîrși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)

făptui dex

Intrare: făptui
făptui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a