făloșire definitie

2 intrări

8 definiții pentru făloșire

făloși vr [At: ȚICHINDEAL, F. 118/20 / Pzi:esc / E: fălos] (Reg) 1 A se lăuda. 2 A se îngâmfa.
FĂLOȘÍ, făloșesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se făli, a se îngâmfa. – Din fălos.
FĂLOȘÍ, făloșesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se făli, a se îngâmfa. – Din fălos.
!făloșí (a se ~) (a se mândri) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se făloșéște, imperf. 3 sg. se făloșeá; conj. prez. 3 să se făloșeáscă
făloșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făloșésc, imperf. 3 sg. făloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. făloșeáscă
FĂLOȘÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.
A SE FĂLOȘÍ mă ~ésc intranz. v. A SE FĂLI. /Din fălos
făloși vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

făloșire dex

Intrare: făloși
făloși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: făloșire
făloșire infinitiv lung