făloșel, ~ea a [At: JARNIK-BÂRSEANU, D. 429 / Pl: ~ei ~e / E: fălos + -el] 1-14 (Șhp) (Cam) fălos (1-7).

FĂLOȘÉL, -EÁ, făloșei, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui fălos. Pînă-s mere mititele Stau în creangă făloșele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 429.

FĂLOȘÉL, -EÁ, făloșei, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui fălos.

făloșél, făloșícă, făloșéi, făloșéle, adj. (reg., înv.) mândru, fălos.