Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru f─âlnicie

fălnicie sf [At: (a. 1794) PRAVOSLAVNICĂ ÎNVĂȚĂTURĂ, ap. GCR II, 154/10 / Pl: ~ii / E: falnic + -ie] (Asr) 1 Mândrie. 2 Trufie.
F─éLNIC├ŹE s. f. (Rar) ├Änsu╚Öirea de a fi falnic. ÔÇô Falnic + suf. -ie.
F─éLNIC├ŹE s. f. (Rar) ├Änsu╚Öirea de a fi falnic. ÔÇô Falnic + suf. -ie.
F─éLNIC├ŹE s. f. Calitatea de a fi falnic; m├«ndrie, frumuse╚Ťe, splendoare. Erau, mai ├«nainte, codrii Ude╚Ötilor, o f─âlnicie. CAMILAR, N. II 7.
f─âlnic├şe (├«nv.) s. f., art. f─âlnic├şa, g.-d. f─âlnic├şi, art. f─âlnic├şei
f─âlnic├şe s. f., art. f─âlnic├şa, g.-d. f─âlnic├şi, art. f─âlnic├şei
F─éLNIC├ŹE s. v. arogan╚Ť─â, fal─â, fudulie, infatuare, ├«nfumurare, ├«ng├ómfare, m├óndrie, orgoliu, seme╚Ťie, trufie, vanitate.
fălnicie s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

F─âlnicie dex online | sinonim

F─âlnicie definitie

Intrare: f─âlnicie
f─âlnicie substantiv feminin