fălnicie definitie

8 definiții pentru fălnicie

fălnicie sf [At: (a. 1794) PRAVOSLAVNICĂ ÎNVĂȚĂTURĂ, ap. GCR II, 154/10 / Pl: ~ii / E: falnic + -ie] (Asr) 1 Mândrie. 2 Trufie.
FĂLNICÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi falnic. – Falnic + suf. -ie.
FĂLNICÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi falnic. – Falnic + suf. -ie.
FĂLNICÍE s. f. Calitatea de a fi falnic; mîndrie, frumusețe, splendoare. Erau, mai înainte, codrii Udeștilor, o fălnicie. CAMILAR, N. II 7.
fălnicíe (înv.) s. f., art. fălnicía, g.-d. fălnicíi, art. fălnicíei
fălnicíe s. f., art. fălnicía, g.-d. fălnicíi, art. fălnicíei
FĂLNICÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.
fălnicie s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

fălnicie dex

Intrare: fălnicie
fălnicie substantiv feminin