Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru f─âlitor

fălitor, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. II, 216 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: făli + -(i)tor] (Îvr) 1-2 (Persoană) care laudă. 3-4 (Persoană) care lingușește.
F─éLIT├ôR, -O├üRE, f─âlitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (├Änv.) (Persoan─â) care lingu╚Öe╚Öte, (om) lingu╚Öitor. ÔÇô F─âli + suf. -tor.
F─éLIT├ôR, -O├üRE, f─âlitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (├Änv.) (Persoan─â) care lingu╚Öe╚Öte, (om) lingu╚Öitor. ÔÇô F─âli + suf. -tor.
F─éLIT├ôR, -O├üRE, f─âlitori, -oare, adj. (Rar; de obicei substantivat) Care laud─â. La f─âlitori f─â╚Ťarnici acest drum nu e nou; Ei laud─â ├«n fa╚Ť─â pe care-n sine-i rid. NEGRUZZI, S. II 216.
fălitór (înv.) adj. m., s. m., pl. fălitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fălitoáre
fălitór adj. m., s. m., pl. fălitóri; f. sg. și pl. fălitoáre
FĂLITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival înv. (despre persoane) Care laudă în mod exagerat; care fălește. /a făli + suf. ~tor

F─âlitor dex online | sinonim

F─âlitor definitie

Intrare: f─âlitor (adj.)
f─âlitor adjectiv
Intrare: f─âlitor (s.m.)
f─âlitor substantiv masculin