Dicționare ale limbii române

2 intrări

3 definiții pentru fălăluire

fălălui vr [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA / Pzi: ~esc / E: pbl ctm feleluiesc +fală] (Reg) A se lăuda în mod exagerat.
fălăluí, fălăluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se lăuda excesiv.
FĂLĂLUÍRE s. f. v. fălălui. [DAR]

fălăluire definitie

fălăluire dex

Intrare: fălălui
fălălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fălăluire
fălăluire