fălălăi definitie

9 definiții pentru fălălăi

fălălăi vi [At: CONTEMPORANUL III, 782, ap. DA / Pzi: ~esc / E: fo] (Rar; d. frunze, mătăsuri, obiecte de îmbrăcăminte) A foșni (2).
FĂLĂLĂÍ, pers. 3 fălălăiește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre frunze, mătăsuri, obiecte de îmbrăcăminte) A foșni. – Formație onomatopeică.
FĂLĂLĂÍ, pers. 3 fălălăiește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre frunze, mătăsuri, obiecte de îmbrăcăminte) A foșni. – Formație onomatopeică.
FĂLĂLĂÍ, pers. 3 fălălăiește, vb. IV. Intranz. (Rar, despre frunze, ierburi, flori) A foșni. Frunzele stejarului ce creștea nu departe de locul unde sta Ion a început a fălălăi. CONTEMPORANUL, III 782.
fălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. fălălăiéște, imperf. 3 sg. fălălăiá; conj. prez. 3 să fălălăiáscă
fălălăí vb. ind. prez. 3 sg. fălălăiéște, imperf. 3 sg. fălălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fălălăiáscă
FĂLĂLĂÍ vb. v. fâșâi, foșni, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti, șușui.
A FĂLĂLĂÍ ~iéște intranz. (despre haine) A se mișca neregulat, producând un zgomot ușor. [Sil. -lă-i] /Onomat.
fălălăi vb. v. FÎȘÎI. FOȘNI. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI. ȘUȘUI.

fălălăi dex

Intrare: fălălăi
fălălăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a