făina definitie

23 definiții pentru făina

făina [At: LB / P: fă-i~ / V: (reg) fări-~ / Pzi: ~nez / E: făină] (Rar) 1 vt A presăra ceva cu făină. 2 vr (Irn) A se pudra.
i sf [At: CORESI, ap. GCR I, 17/14 /V: (reg) fai~, fani~, făini~, fări~, foni~ / A: (reg) făină / Pl: (10) ~uri / E: ml țarină] 1 (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante, folosită în alimentație. 2 (Îs) ~zero-zero, trei zerouri, trei nule, (Trs) de nula Făină de grâu de foarte bună calitate, măcinată fin. 3 (Pop; îs) ~ orbului Pulberea cea mai fină din faină. 4 (Îvr; îs; îf fări~) Fărina-diavolului Lucru dobândit pe căi necinstite. 5 (Îvr; îe; îf fări~) Fărina-diavolului degrabă me(a)rge în tărâțe Lucrul câștigat pe căi necinstite se pierde ușor. 6 (Îvr; traducând expresia latinească eiusdem farinae) De aceeași (sau de o) ~ (cu cineva) De aceeași categorie (cu cineva). 7 (Fam; îe) A se uita cu un ochi la ~ și cu altul la slănină A fi sașiu. 8 (Îe) Altă ~ se macină acum la moară! S-a schimbat situația. 9 (Reg; îe) A-i trece (cuiva) ~na prin traistă A îmbătrâni. 10 Pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale. 11 (Îs) ~ animală Pulbere obținută din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc. sterilizată, folosită mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare și a porcilor. 12 (Îs) ~ de pește Pulbere obținută din pești inferiori sau necomestibili ori din resturi de pește de la fabricile de conserve, folosită pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. 13 (Îs) ~ de oase Pulbere fină obținută prin măcinarea oaselor, folosită ca supliment nutritiv în hrana animalelor și ca îngrășământ în agricultură. 14 (Înv; îs) ~ de cari Excremente ale larvelor de rădașcă. 15 (înv; îs) ~ de carne Îngrășământ azotat. 16 (Îs) ~ lactată Preparat obținut din lapte condensat și făină de grâu, folosit la alimentarea sugarilor. 17 (Pop; îs) ~ de flori Polen. 18 (Rar; irn) Pudră pentru față. 19 (Îs) ~ de fosforiți Îngrășământ agricol obținut prin măcinarea unor roci fosfatice sedimentare. 20 ~ Thomas Pulbere obținută prin măcinarea zgurii de la fabricarea oțelului prin procedeul Thomas. 21 (Bot; reg; îc) ~-de-in Crețișoară (Alchemilla vulgaris).
FĂÍNĂ, (2) făinuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante și folosită în alimentație. ◊ Expr. Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situația, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale. ◊ Făină animală = produs obținut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare și a porcilor. Făină de pește = produs sub formă de pulbere obținut din pești inferiori și necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de pește, folosit pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. Făină de oase = pulbere fină obținută prin măcinarea oaselor și folosită ca supliment valoros în hrana animalelor și ca îngrășământ în agricultură. – Lat. farina.
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj.
FĂÍNĂ, (2) făinuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante și folosită în alimentație. ◊ Expr. Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situația, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale. ◊ Făină animală = produs obținut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare și a porcilor. Făină de pește = produs sub formă de pulbere obținut din pești inferiori și necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de pește, folosit pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. Făină de oase = pulbere fină obținută prin măcinarea oaselor și folosită ca supliment valoros în hrana animalelor și ca îngrășământ în agricultură. – Lat. farina.
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf. scr. gundelj.
FĂÍNĂ, făinuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinări; în lipsa determinărilor, se înțelege «de grîu») Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe. De la cîmpii largi cu soare mult aduceau făină de păpușoi. SADOVEANU, B. 12. În moară, pulberea albă de făină cernută mărunt se ridica pretutindeni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 24. Se trezea la ușa ei cu Dănilă, cumnatu-său, cerînd să-i împrumute carul: ba să-și aducă lemne din pădure, ba făină de la moară. CREANGĂ, P. 38. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. ◊ Făină lactată v. lactat.Expr. Scump la tărîțe și ieftin la făină = zgîrcit cînd e vorba de lucruri neînsemnate și risipitor cu cele de valoare. Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situația. Bădița Vasile mă pune să ascult pe alții și-altă făină se macină acum la moară! CREANGĂ, A. 7. (Familiar) C-un ochi la făină și cu altul la slănină v. ochi. ♦ (Numai la pl.) Feluri de făină. 2. (De obicei urmat de determinări) Pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale. Făină de oase.
făínă s.f. 1 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep „de”, care arată felul) Produs alimentar sub formă de pulbere fină, obținut prin măcinarea boabelor de cereale. Făină de grâu. ◊ Făină albă v. alb. Făină de ardei v. ardei. Făină integrală v. integral. Făină malțată v. malțat. Făină nulașă sau făină (de) nulaș v. nulaș. Făină albă de (cu) trei nule v. nulă. ◊ Expr. A fi scump la tărâțe și ieftin la făină = a fi zgârcit cu lucruri neînsemnate și risipitor la cele de valoare; a fi nechibzuit. Altă făină se macină (acum) la moară = situația este cu totul alta, s-a schimbat (în bine). (A se uita) cu un ochi la slănină și cu unul (sau cu altul) la făină = a) a avea strabism divergent; a fi sașiu; b) a fi tentat de două lucruri în același timp. A-i trece (cuiva) făina prin traistă v. traistă. A se face țâră și făină v. țâră. 2 Pulbere obținută prin măcinarea fină a anumitor materiale. ◊ Făină animală = pulbere fină, obținută din cadavre de animale, din resturi de la fabricile de conserve etc., sterilizată, care se folosește mai ales în alimentația porcilor și a păsărilor. Făină de pește = pulbere fină, obținută prin măcinarea peștilor inferiori și necomestibili sau a diferitelor resturi din industria peștelui, care se folosește în hrana porcilor și a păsărilor. 3 Făină de fosforite = îngrășământ agricol, obținut prin măcinarea unor roci fosfatice sedimentare. (înv.) Făină de carne = îngrășământ azotat. 4 (ind. alim.) Făină lactată = preparat obținut din lapte condensat și făină de grâu, folosit în alimentația sugarilor. 5 (tehn.) Făină Thomas = pulbere obținută prin măcinarea zgurii de la fabricarea oțelului, prin procedeul Thomas. 6 (pop.) Făină de flori = polen. • pl. -uri. și (reg.) fănínă, fărínă s.f. / lat. farīna.
făínă s. f., g.-d. art. făínii; (sorturi) pl. făínuri
făínă s. f., g.-d. art. făínii; (sorturi) pl. făínuri
FĂINĂ DE PĂPUȘÓI s. v. făină de porumb, mălai.
FĂINĂ DE PORÚMB s. mălai, (reg.) făină de păpușoi.
făínă (făínuri), s. f. – Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale. – Var. (înv.) fărină, (Banat) fănină. Mr., megl. fărină, istr. farirę. Lat. farῑna (Pușcariu 572; REW 3197; Candrea, Éléments, 48; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR), prin intermediul fazelor atestate de var., rezultat al asimilării r-n › n-n și al disimilării corespunzătoare; cf. vegl. faraina, it. farina, prov. farina, fr. farine, sp. harina, port. farinha. Der. faina, vb. (a acoperi cu făină); făinar, s. m. (fabricant sau vînzător de făină), care, după Pușcariu 573 ar fi reprezentant direct al lat. farῑnarius, ipoteză abandonată în DAR; făinar, s. n. (ladă sau depozit de făină); făinăreasă, s. f. (făinar); făinărie, s. f. (magazin de făină); făineală, s. f. (dare prin făină; sulemenire; bătaie); făinos, adj. (ca făina), care, după Pușcariu 574 și DAR provine direct din lat. farinosus; făinoșa, vb. refl. (a deveni făinos; a se pudra, a se sulemeni); înfăina (var. înfăinoșa), vb. (a da prin făină; a pudra; a bate).
FĂÍNĂ f. 1) Pulbere obținută din grâu sau din alte boabe de cereale măcinate, folosită în alimentație. ~ de grâu. ~ de porumb. 2) Substanță sau material transformat prin măcinare în pulbere. ~ de pește. [G.-D. făinii; Sil. fă-i-] /<lat. farina
făiná vb. I (înv.) 1. a presăra cu făină, a pudra. 2. (refl.) a se pudra.
făină f. grâu măcinat, redus în pulbere: făină de secară, de orz, de porumb. [Lat. FARINA].
făínă f., pl. inuz. ĭ (lat. farina, d. far, grîŭ; it. pv. cat. farina, fr. farine; sp. harina, pg. farinha). Grăunțe de cereale reduse în pulbere. Prov. Scump la tărîță și ĭeftin la făină, econom la lucrurĭ fără de preț și risipitor la cele de preț. A te uita c’un ochĭ la slănină și cu altu la făină, a fi șpanchĭ. Pl. n. făinurĭ, felurĭ de făină. – Și fărină (nord), fănină (Ban. Trans. Mold. vechĭ) și foină (Bz.). V. mălaĭ.
făină de păpușoi s. v. FĂINĂ DE PORUMB. MĂLAI.
FĂINĂ DE PORUMB s. mălai, (reg.) făină de păpușoi.
făínă, (fărină), s.f. – Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale. ♦ (top.) Făina, afluent al Vaserului și colonie pe Valea Vaserului: „Făina este o colonie creată de vistierie, formată din locuințele pădurarilor, ale stăvilarilor și a fierarului, precum și dintr-un hotel aflat într-o clădire cochetă a vistieriei. Păstrăvii trăiesc într-un număr destul de mare în pârâurile din apropiere. Se mai află aici și capela Elisabeta, ridicată în memoria defunctei regine maghiare Elisabeta” (Vasile Man, 1906). – Lat. farina „făină de grâu” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, Candrea, Rosetti, DA, cf. DER; DEX, MDA) < far „grâu” (Scriban).
a se uita cu un ochi la făină și cu unul la slănină expr. (pop.) a fi sașiu, a suferi de strabism.
cu un ochi la slănină și cu altul la făină expr. sașiu; ciacâr.
scump la tărâțe și ieftin la făină / la mălai expr. zgârcit la cheltuieli și risipitor când nu este cazul.

făina dex

Intrare: făină
făină substantiv feminin
Intrare: făina
făina
Intrare: gândac-de-făină
gândac-de-făină substantiv masculin