făgăduință definitie

14 definiții pentru făgăduință

făgăduință sf [ At: DRĂGHICI, R. 108/2 / Pl: ~e, (îvr) ~i / E: făgădui + ință] 1 Promisiune. 2 Jurământ. 3 (În Biblie; îs) Pământul (sau țara) ~ței Palestina. 4 (Pgn; îas) Ținut bogat, loc al fericirii. 5 (Îe) A trăi ca în pământul ~ței A trăi bine, în belșug.
FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau Țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.
FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.
FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, s. f. (Învechit și arhaizant) Făgăduială. Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18. Pentru ce Smărăndița îmi ceru să-i repet făgăduința ce-i dasem, de a nu face nimic fără să o întreb? BOLINTINEANU, O. 332. Așa! de trii ani de cînd mă porți cu făgăduința. ALECSANDRI, T. I 113. Tîrgul e liniștit, felinarele lipsesc, căci eforia pusese temei pe făgăduințele de calendar al lunii. RUSSO, O. A. 142. ◊ Pămîntul (sau țara) făgăduinței = nume sub care este denumită Palestina în biblie; fig. ținut bogat, mănos, fericit. ◊ Expr. A da făgăduință = a făgădui. Dăduserăm făgăduință să rămînem pînă a doua zi. BOLINTINEANU, O. 350.
făgăduínță s. f., g.-d. art. făgăduínței; pl. făgăduínțe
făgăduínță s. f., g.-d. art. făgăduínței; pl. făgăduínțe
FĂGĂDUÍNȚĂ s. v. angajament.
FĂGĂDUÍNȚĂ ~e f. înv. Intenție declarată (de a întreprinde ceva); promisiune. ◊ Țara (sau pământul) ~ei a) numele biblic al Palestinei; b) loc unde cineva tinde să ajungă. /a făgădui + suf. ~ință
făgăduință f. 1. promisiune statornică; 2. juruință.
Pământul făgăduinței n. numele biblic al Palestinei.
făgăduínță f., pl. e. Promisiune.
FĂGĂDUINȚĂ s. angajament, asigurare, cuvînt, făgăduială, legămînt, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) făgădaș, (Mold.) juruință, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm.
Țara (sau Pământul) făgăduinței v. Canaan (Hanaan).
pământul făgăduinței expr. America, S.U.A.

făgăduință dex

Intrare: făgăduință
făgăduință substantiv feminin