făgăduială definitie

10 definiții pentru făgăduială

făgăduia sf [At: (a. 1568) MAG. IST. I, 183/15 / P: ~du-ia~ / S și: (înv) ~duea~ / Pl: ~ieli, (înv) ~uele / E: făgădui + -eală] 1 Promisiune. 2 Jurământ. 3 (Îvp; îe) A da (sau a face) o ~ A promite. 4-5 (Îvp; îe) A (nu) se ține de ~ A (nu) se ține de cuvânt.
FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Făgădui + suf. -eală.
FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Făgădui + suf. -eală.
FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Promisiune, făgăduință. După multe rugăciuni și făgăduieli, se înduplecă tată-său și o lăsă și pe dînsa să se ducă. ISPIRESCU, L. 14. Ea nu era femeie d-acelea care să mulțumesc numai cu făgăduiala și pe urmă se culcă pe pernă fără de grijă. POPESCU, B. IV 31.
făgăduiálă s. f., g.-d. art. făgăduiélii; pl. făgăduiéli
făgăduiálă s. f. (sil. -du-ia-), g.-d. art. făgăduiélii; pl. făgăduiéli
FĂGĂDUIÁLĂ s. v. angajament.
făgădueală f. promisiune (trecătoare): făgădueala dată e datorie curată PANN.
făgăduĭálă f., pl. ĭelĭ. Promisiune.
FĂGĂDUIA s. angajament, asigurare, cuvînt, făgăduință, legămînt, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) făgădaș, (Mold.) juruință (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm.

făgăduială dex

Intrare: făgăduială
făgăduială substantiv feminin
  • silabisire: -du-ia-