făgădar definitie

6 definiții pentru făgădar

făgădar sm [At: ALECSANDRI, P. P. 41 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i / E.făgădău + -ar] (Reg) 1 Hangiu. 2 Cârciumar.
FĂGĂDÁR, făgădari, s. m. (Regional) Persoană care ține un făgădău; cîrciumar. Iar bogatul se mîndrea Și-n glas mare poruncea: Măi crișmar, Măi făgădar! ALECSANDRI, P. P. 41.
FĂGĂDÁR, făgădari, s. m. (Reg.) Persoană care ține un făgădău; cârciumar. – Din făgăd[ău] + suf. -ar.
făgădár, făgădári, s.m. (înv.) cel ce ținea un făgădău (un han, o cârciumă pe drum de țară); hangiu, cârciumar, birtaș.
făgădar m. Tr. birtaș: măi crâșmar, măi făgădar! POP.
făgădár m. (d. făgădăŭ). Trans. Cîrcĭumar, birtaș. – Fem. -ăreásă saŭ -ăríță.

făgădar dex

Intrare: făgădar
făgădar