făcliuță definitie

8 definiții pentru făcliuță

făcliuță sf [At: CARAGIALE, S. 154 / P: ~cli-u~ / V: (4) făchiu~, fărhi~ / E: făclie + -uță] 1-2 (Șhp) Făclioară (1-2). 3 (Bot; Buc) Mușchi din familia politricaceelor, cu frunze înguste și ascuțite, ce formează tufe sau pajiști verzi-brune (Pogonatum aloides). 4 (Bot; Buc) Mușchi-de-pământ (Polytrichum commune).
FĂCLIÚȚĂ, făcliuțe, s. f. Făclioară. [Pr.: -cli-u-] – Făclie + suf. -uță.
FĂCLIÚȚĂ, făcliuțe, s. f. Făclioară. [Pr.: -cli-u-] – Făclie + suf. -uță.
FĂCLIÚȚĂ, făcliuțe, s. f. Făclioară. Se și zăresc noaptea niște făcliuțe mititele lovindu-se una-n alta. SBIERA, P. 316. Mulțimea sătenilor, toți cu făcliuțele de paște aprinse. CARAGIALE, S. 154. – Pronunțat: -cli-u-.
făcliúță (fă-cli-u-) s. f., g.-d. art. făcliúței; pl. făcliúțe
făcliúță s.f. (sil. -cli-u-), g.-d. art. făcliúței; pl. făcliúțe
FĂCLIÚȚĂ s. v. făclioară.
FĂCLIUȚĂ s. făclioară.

făcliuță dex

Intrare: făcliuță
făcliuță substantiv feminin
  • silabisire: -cli-u-