făclie definitie

12 definiții pentru făclie

făclie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 205 / Pl: ~ii, (înv) ~lăi, feclii / E: bg фaклия, scr faklja] 1 Lumânare mare de ceară Si: (rar) faclă (2). 2 (Fig) Lumină. 3 (Fig) Strălucire. 4 (Fig) Pasiune. 5 (Fig) Stea. 6 (Îvp; îs) ~ de vânt Faclă (1). 7 (Reg) Fată frumoasă.
FĂCLÍE, făclii, s. f. Lumânare mare (de ceară); faclă. ♦ Fig. Flacără, văpaie; căldură. Făclia culturii. – Din sb. faklja, bg. faklija.
FĂCLÍE, făclii, s. f. Lumânare mare (de ceară); faclă. ♦ Fig. Flacără, văpaie; căldură. Făclia culturii. – Din scr. faklja, bg. faklija.
FĂCLÍE, făclii, s. f. 1. Lumînare mare de ceară. Era împodobită numai cu aur, cu petre nestemate și cu făclii de jur împrejur, ce ardeau în niște sfeșnice de aur. ISPIRESCU, L. 237. Ne așteaptă omul împăratului cu masa întinsă, făcliile aprinse și cu brațele deschise. CREANGĂ, P. 251. O făclie e înfiptă într-un stîlp de piatră sură. EMINESCU, O. I 50. Nu mă poci apropia... De para făcliilor, De fumul tămîilor, De mirosul florilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 514. ◊ Fig. Se afundă iar în întunericul pădurii și printre făcliile pe care soarele le turna, întoarse cu flăcările în jos. GALACTION, O. I 46. Brazi și păltinași I-am avut nuntași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păserele mii, Și stele făclii. ALECSANDRI, P. P. 2. ♦ Fig. Flacără, văpaie, căldură. Vin’ s-aprinzi a ta simțire La a dragostei făclie. ALECSANDRI, P. I 191. 2. Fig. Forță aducătoare de libertate, de adevăr, de cultură. V. far. Mai viu ca oricînd strălucește astăzi măreața făclie a socialismului internațional, făclia lui Marx-Engels-Lenin-Stalin. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.
făclíe (fă-cli-) s. f., art. făclía, g.-d. art. făclíei; pl. făclíi, art. făclíile
făclíe s. f. (sil. -cli-), art. făclía, g.-d. art. făclíei; pl. făclíi, art. făclíile
FĂCLÍE s. v. torță.
FĂCLÍE ~i f. 1) Lumânare lungă și groasă (mai ales din ceară). 2) fig. Obiect, idee etc. ce servește drept simbol (luminând calea). ~a științei. [Art. faclia; G.-D. făcliei; Sil. -li-e] /< sb. faklja, bulg. faklija
făclie f. 1. lumânare lungă de ceară care se arde la biserică: făclie de veghe pe umezi morminte EM.; 2. fig. lumină: a vieți-mi tristă făclie GR. AL.; 3. ilustrațiune: făclia științei. [Serb. FAKLIĬA (v. fachie): dubletul e acelaș ca în bătaie, bătălie)].
făclíe f. (vsîrb. faklija, nsîrb. faklja. V. faclă). Lumînare mare de biserică.
FĂCLIE s. faclă, torță, (înv.) fachie, lampadă, masala. (~ pentru luminat.)
ET QUASI CURSORES VITAE LAMPADA TRADUNT (lat.) și ca alergătorii (oamenii) își trec din mână în mână făclia vieții – Lucrețiu, „De rerum natura”, II, 79. Viața este o nesfârșită curgere a generațiilor.

făclie dex

Intrare: făclie
făclie substantiv feminin
  • silabisire: -cli-